Această hartă prezintă informații privind amplasarea crescătoriilor de pești cu înotătoare, de apă dulce, în UE și în țările partenere pentru care sunt disponibile date. Peștii cu înotătoare sunt pești osoși precum somonul sau pești cartilaginoși precum rechinii. Din această categorie nu fac parte crustaceele sau alte animale acvatice. Se cultivă o gamă variată de specii, crescând în mod constant și diversitatea metodelor de cultură. Harta are la bază date colectate în cadrul Directivei 2006/88/CE a Consiliului privind cerințele de sănătate animală, potrivit căreia statele membre ale UE au obligația de a inventaria toate exploatațiile de acvacultură autorizate aflate sub jurisdicția lor. Informațiile disponibile privind speciile au fost armonizate. Sunt disponibile filtre pentru următoarele specii principale: crap, lup-de-mare, „alți pești din iazuri de apă dulce” (șalău, știucă, biban, lin etc. – în special din familia Cyprinidae), păstrăv, somon (somon tânăr și puieți), anghilă, sturion, tilapia, pești ornamentali și alții.

Această hartă prezintă informații privind amplasarea crescătoriilor de pești cu înotătoare, de apă sărată, în UE și în țările partenere (pentru anul 2017). Peștii cu înotătoare sunt pești osoși precum somonul sau pești cartilaginoși precum rechinii. Din această categorie nu fac parte crustaceele sau alte animale acvatice. Crescătoriile de pești cu înotătoare sunt prezente pe scară largă la nivel global și numărul lor este în continuă creștere. Se cultivă o gamă variată de specii, crescând în mod constant și diversitatea metodelor de cultură. Harta are la bază date colectate în cadrul Directivei 2006/88/CE a Consiliului privind cerințele de sănătate animală, potrivit căreia statele membre ale UE au obligația de a inventaria toate exploatațiile de acvacultură autorizate aflate sub jurisdicția lor.

Această hartă prezintă amplasarea fermelor de crustacee și moluște care, de regulă, se specializează în producția unei singure specii. Crustaceele și moluștele sunt animale care trăiesc în apă și al căror înveliș exterior este sau seamănă cu o cochilie. Principalele categorii de producție sunt midiile, stridiile, moluștele bivalve, bivalvele marine și scoicile comestibile. O caracteristică importantă a crustaceelor și moluștelor este capacitatea lor de a filtra planctonul, eliminând excesul de astfel de plante verzi microscopice din apa marină și îmbunătățind prin urmare calitatea apei. Informațiile de pe hartă sunt furnizate de Euroshell.

Această hartă prezintă producția în acvacultură în funcție de specie și de țară. Producția în sectorul acvaculturii se referă la cultura de organisme acvatice (de exemplu, pești, moluște, crustacee și plante) (de apă dulce sau sărată) pentru uz sau consum uman, în condiții controlate. Acvacultura implică o anumită formă de intervenție în procesul natural de creștere, de exemplu prin populare regulată, hrănire și protejare împotriva prădătorilor. Acvacultura joacă un rol-cheie în numeroase economii emergente, grație potențialului său de a crește producția de alimente și de a contribui la reducerea presiunii asupra resurselor piscicole. Mai multe informații

Această hartă prezintă producția în sectorul acvaculturii pentru fiecare țară, în mii de tone, începând cu anul 2008. Producția în sectorul acvaculturii se referă la cultura de organisme acvatice (de exemplu, pești, moluște, crustacee și plante) (de apă dulce sau sărată) pentru uz sau consum uman, în condiții controlate. Acvacultura implică o anumită formă de intervenție în procesul natural de creștere, de exemplu prin populare regulată, hrănire și protejare împotriva prădătorilor. Acvacultura joacă un rol-cheie în numeroase economii emergente, grație potențialului său de a crește producția de alimente și de a contribui la reducerea presiunii asupra resurselor piscicole.

Această hartă prezintă regiunile pentru care sunt disponibile atlase de coastă digitale pe internet.

Această hartă arată amplasarea proiectelor de amenajare a spațiului maritim (ASM) în Europa. ASM se referă la planificarea momentului și a locului în care se vor desfășura activitățile umane pe mare, pentru a garanta că ele sunt cât mai eficiente și mai sustenabile posibil. Amenajarea spațiului maritim implică părțile interesate într-o manieră transparentă în activitățile și în lucrările de amenajare a spațiului maritim la nivel transfrontalier și intersectorial, pentru a garanta că activitățile umane pe mare se desfășoară într-un mod eficace, sigur și sustenabil.Mai multe informații

Această hartă prezintă granițele regiunilor și subregiunilor marine din Europa, astfel cum sunt prevăzute în Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” (articolul 4). Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” a fost adoptată la 17iunie2008 și își propune să protejeze într-o manieră mai eficace mediul marin din Europa.

Această hartă prezintă concentrația de amoniu din corpurile de apă pentru anul 2010, iarna. Termenul „amoniac” se referă la două specii chimice care se află în echilibru în apă (NH3, neionizat, și NH4+, ionizat). Aceasta este o substanță chimică industrială obișnuită pentru sinteza multor substanțe chimice organice și anorganice care conțin azot, pentru fabricarea de îngrășăminte sau ca îngrășământ, prin injectare directă în sol, cum ar fi cazul bumbacului irigat. Căile prin care amoniacul pătrunde cel mai frecvent în apele de suprafață și în cele subterane sunt apele reziduale casnice și efluenții industriali. Termenul „amoniac” se referă la două specii chimice care se află în echilibru în apă (NH3, neionizat, și NH4+, ionizat). Deși molecula de amoniac este un nutrient necesar pentru viață, amoniacul în exces se poate acumula în organism și poate modifica metabolismul sau poate crește pH-ul corpului. De exemplu, se crede că toxicitatea amoniacului este una dintre principalele cauze ale pierderilor inexplicabile din crescătoriile de pește.

Această hartă prezintă concentrația de amoniu din corpurile de apă pentru anul 2010, primăvara. Termenul „amoniac” se referă la două specii chimice care se află în echilibru în apă (NH3, neionizat, și NH4+, ionizat). Aceasta este o substanță chimică industrială obișnuită pentru sinteza multor substanțe chimice organice și anorganice care conțin azot, pentru fabricarea de îngrășăminte sau ca îngrășământ, prin injectare directă în sol, cum ar fi cazul bumbacului irigat. Căile prin care amoniacul pătrunde cel mai frecvent în apele de suprafață și în cele subterane sunt apele reziduale casnice și efluenții industriali. Termenul „amoniac” se referă la două specii chimice care se află în echilibru în apă (NH3, neionizat, și NH4+, ionizat). Deși molecula de amoniac este un nutrient necesar pentru viață, amoniacul în exces se poate acumula în organism și poate modifica metabolismul sau poate crește pH-ul corpului. De exemplu, se crede că toxicitatea amoniacului este una dintre principalele cauze ale pierderilor inexplicabile din crescătoriile de pește.

Această hartă prezintă concentrația de amoniu din corpurile de apă pentru anul 2010, toamna. Termenul „amoniac” se referă la două specii chimice care se află în echilibru în apă (NH3, neionizat, și NH4+, ionizat). Aceasta este o substanță chimică industrială obișnuită pentru sinteza multor substanțe chimice organice și anorganice care conțin azot, pentru fabricarea de îngrășăminte sau ca îngrășământ, prin injectare directă în sol, cum ar fi cazul bumbacului irigat. Căile prin care amoniacul pătrunde cel mai frecvent în apele de suprafață și în cele subterane sunt apele reziduale casnice și efluenții industriali. Termenul „amoniac” se referă la două specii chimice care se află în echilibru în apă (NH3, neionizat, și NH4+, ionizat). Deși molecula de amoniac este un nutrient necesar pentru viață, amoniacul în exces se poate acumula în organism și poate modifica metabolismul sau poate crește pH-ul corpului. De exemplu, se crede că toxicitatea amoniacului este una dintre principalele cauze ale pierderilor inexplicabile din crescătoriile de pește.

Această hartă prezintă concentrația de amoniu din corpurile de apă pentru anul 2010, vara. Termenul „amoniac” se referă la două specii chimice care se află în echilibru în apă (NH3, neionizat, și NH4+, ionizat). Aceasta este o substanță chimică industrială obișnuită pentru sinteza multor substanțe chimice organice și anorganice care conțin azot, pentru fabricarea de îngrășăminte sau ca îngrășământ, prin injectare directă în sol, cum ar fi cazul bumbacului irigat. Căile prin care amoniacul pătrunde cel mai frecvent în apele de suprafață și în cele subterane sunt apele reziduale casnice și efluenții industriali. Termenul „amoniac” se referă la două specii chimice care se află în echilibru în apă (NH3, neionizat, și NH4+, ionizat). Deși molecula de amoniac este un nutrient necesar pentru viață, amoniacul în exces se poate acumula în organism și poate modifica metabolismul sau poate crește pH-ul corpului. De exemplu, se crede că toxicitatea amoniacului este una dintre principalele cauze ale pierderilor inexplicabile din crescătoriile de pește.

Această hartă prezintă concentrația medie de azot anorganic dizolvat (AAD) din apele de suprafață pentru perioada 2012-2017, iarna. AAD reprezintă suma compușilor anorganici ai azotului (nitrat, nitrit și amoniu) dizolvați în coloana de apă, care constituie nutrienți esențiali pentru creșterea plantelor acvatice și a algelor din ocean. Chiar dacă azotul se găsește din abundență în natură, aporturile de apă ale afluenților și scurgerile de ape uzate și de alte îngrășăminte în sol pot genera cantități excesive de azot, care pot produce eutrofizarea apelor costiere. Acest lucru se întâmplă atunci când cantitățile excesive de nutrienți provoacă o creștere excesivă (proliferare) a algelor și a plantelor. Această proliferare poate fi toxică în sine și, în plus, atunci când materia sa organică se descompune, consumă oxigenul dizolvat în apă și, în condiții eutrofice severe, poate provoca hipoxie și chiar anoxie. Aceste efecte pot cauza moartea peștilor și a altor organisme care trăiesc în apropierea fundului mărilor costiere.

Această hartă prezintă concentrația medie de azot anorganic dizolvat (AAD) din apele de suprafață pentru perioada 2012-2017, primăvara. AAD reprezintă suma compușilor anorganici ai azotului (nitrat, nitrit și amoniu) dizolvați în coloana de apă, care constituie nutrienți esențiali pentru creșterea plantelor acvatice și a algelor din ocean. Chiar dacă azotul se găsește din abundență în natură, aporturile de apă ale afluenților și scurgerile de ape uzate și de alte îngrășăminte în sol pot genera cantități excesive de azot, care pot produce eutrofizarea apelor costiere. Acest lucru se întâmplă atunci când cantitățile excesive de nutrienți provoacă o creștere excesivă (proliferare) a algelor și a plantelor. Această proliferare poate fi toxică în sine și, în plus, atunci când materia sa organică se descompune, consumă oxigenul dizolvat în apă și, în condiții eutrofice severe, poate provoca hipoxie și chiar anoxie. Aceste efecte pot cauza moartea peștilor și a altor organisme care trăiesc în apropierea fundului mărilor costiere.

Această hartă prezintă concentrația medie de azot anorganic dizolvat (AAD) din apele de suprafață pentru perioada 2012-2017, toamna. AAD reprezintă suma compușilor anorganici ai azotului (nitrat, nitrit și amoniu) dizolvați în coloana de apă, care constituie nutrienți esențiali pentru creșterea plantelor acvatice și a algelor din ocean. Chiar dacă azotul se găsește din abundență în natură, aporturile de apă ale afluenților și scurgerile de ape uzate și de alte îngrășăminte în sol pot genera cantități excesive de azot, care pot produce eutrofizarea apelor costiere. Acest lucru se întâmplă atunci când cantitățile excesive de nutrienți provoacă o creștere excesivă (proliferare) a algelor și a plantelor. Această proliferare poate fi toxică în sine și, în plus, atunci când materia sa organică se descompune, consumă oxigenul dizolvat în apă și, în condiții eutrofice severe, poate provoca hipoxie și chiar anoxie. Aceste efecte pot cauza moartea peștilor și a altor organisme care trăiesc în apropierea fundului mărilor costiere.

Această hartă prezintă concentrația medie de azot anorganic dizolvat (AAD) din apele de suprafață pentru perioada 2012-2017, vara. AAD reprezintă suma compușilor anorganici ai azotului (nitrat, nitrit și amoniu) dizolvați în coloana de apă, care constituie nutrienți esențiali pentru creșterea plantelor acvatice și a algelor din ocean. Chiar dacă azotul se găsește din abundență în natură, aporturile de apă ale afluenților și scurgerile de ape uzate și de alte îngrășăminte în sol pot genera cantități excesive de azot, care pot produce eutrofizarea apelor costiere. Acest lucru se întâmplă atunci când cantitățile excesive de nutrienți provoacă o creștere excesivă (proliferare) a algelor și a plantelor. Această proliferare poate fi toxică în sine și, în plus, atunci când materia sa organică se descompune, consumă oxigenul dizolvat în apă și, în condiții eutrofice severe, poate provoca hipoxie și chiar anoxie. Aceste efecte pot cauza moartea peștilor și a altor organisme care trăiesc în apropierea fundului mărilor costiere.

Această hartă arată prezența clorofilei a în mările europene pe perioada iernii. Concentrația de clorofilă este folosită ca un indicator al biomasei (volum) de plante microscopice (fitoplanctonul). Clorofila, în diferite forme, se regăsește în celulele vii ale algelor și ale altor componente ale fitoplanctonului din apele de suprafață. Clorofila este o componentă biochimică esențială a aparatului molecular, responsabilă pentru fotosinteză, procesul fundamental prin care se folosește energia luminii solare pentru a produce oxigenul care asigură viața. Biomasa și tipurile de fitoplancton care trăiesc în mări și oceane se schimbă de-a lungul timpului și în funcție de anotimp.

Această hartă arată prezența clorofilei a în mările europene pe perioada primăverii. Concentrația de clorofilă este folosită ca un indicator al biomasei (volum) de plante microscopice (fitoplanctonul). Clorofila, în diferite forme, se regăsește în celulele vii ale algelor și ale altor componente ale fitoplanctonului din apele de suprafață. Clorofila este o componentă biochimică esențială a aparatului molecular, responsabilă pentru fotosinteză, procesul fundamental prin care se folosește energia luminii solare pentru a produce oxigenul care asigură viața. Biomasa și tipurile de fitoplancton care trăiesc în mări și oceane se schimbă de-a lungul timpului și în funcție de anotimp.

Această hartă arată prezența clorofilei a în mările europene pe perioada toamnei. Concentrația de clorofilă este folosită ca un indicator al biomasei (volum) de plante microscopice (fitoplanctonul). Clorofila, în diferite forme, se regăsește în celulele vii ale algelor și ale altor componente ale fitoplanctonului din apele de suprafață. Clorofila este o componentă biochimică esențială a aparatului molecular, responsabilă pentru fotosinteză, procesul fundamental prin care se folosește energia luminii solare pentru a produce oxigenul care asigură viața. Biomasa și tipurile de fitoplancton care trăiesc în mări și oceane se schimbă de-a lungul timpului și în funcție de anotimp.

Această hartă arată prezența clorofilei a în mările europene pe perioada verii. Concentrația de clorofilă este folosită ca un indicator al biomasei (volum) de plante microscopice (fitoplanctonul). Clorofila, în diferite forme, se regăsește în celulele vii ale algelor și ale altor componente ale fitoplanctonului din apele de suprafață. Clorofila este o componentă biochimică esențială a aparatului molecular, responsabilă pentru fotosinteză, procesul fundamental prin care se folosește energia luminii solare pentru a produce oxigenul care asigură viața. Biomasa și tipurile de fitoplancton care trăiesc în mări și oceane se schimbă de-a lungul timpului și în funcție de anotimp.

Această hartă prezintă concentrația de oxigen din corpurile de apă pentru anul 2012-2017, iarna. Oxigenul dizolvat din apă este fundamental pentru viața acvatică și, împreună cu salinitatea și cu temperatura, este definitoriu pentru diversitatea biologică și pentru calitatea apei. Dacă volumul de oxigen dizolvat scade sub niveluri normale, este afectată calitatea apei și se poate produce eutrofizarea.

Această hartă prezintă concentrația de oxigen din corpurile de apă pentru anul 2012-2017, primăvara. Oxigenul dizolvat din apă este fundamental pentru viața acvatică și, împreună cu salinitatea și cu temperatura, este definitoriu pentru diversitatea biologică și pentru calitatea apei. Dacă volumul de oxigen dizolvat scade sub niveluri normale, este afectată calitatea apei și se poate produce eutrofizarea.

Această hartă prezintă concentrația de oxigen din corpurile de apă pentru anul 2012-2017, toamna. Oxigenul dizolvat din apă este fundamental pentru viața acvatică și, împreună cu salinitatea și cu temperatura, este definitoriu pentru diversitatea biologică și pentru calitatea apei. Dacă volumul de oxigen dizolvat scade sub niveluri normale, este afectată calitatea apei și se poate produce eutrofizarea.

Această hartă prezintă concentrația de oxigen din corpurile de apă pentru anul 2012-2017, vara. Oxigenul dizolvat din apă este fundamental pentru viața acvatică și, împreună cu salinitatea și cu temperatura, este definitoriu pentru diversitatea biologică și pentru calitatea apei. Dacă volumul de oxigen dizolvat scade sub niveluri normale, este afectată calitatea apei și se poate produce eutrofizarea.

Această hartă prezintă concentrația de fosfat din corpurile de apă pentru anul 2012-2017, iarna. Fosfații sunt substanțe chimice care conțin elementul fosfor și care afectează calitatea apei, provocând creșterea excesivă a algelor. Fosfații din apă hrănesc algele, care cresc necontrolat în ecosistemele acvatice și creează dezechilibre, distrugând alte forme de viață și producând toxine nocive. Cantitățile excesive de alge încețoșează apa, iar acest fenomen, numit proliferarea algelor, reduce lumina solară pe care o au la dispoziție alte plante și, uneori, le distruge. Când algele mor, bacteriile care le distrug consumă oxigenul dizolvat în apă, privând de oxigen și uneori sufocând alte organisme acvatice.

Această hartă prezintă concentrația de fosfat din corpurile de apă pentru anul 2012-2017, primăvara. Fosfații sunt substanțe chimice care conțin elementul fosfor și care afectează calitatea apei, provocând creșterea excesivă a algelor. Fosfații din apă hrănesc algele, care cresc necontrolat în ecosistemele acvatice și creează dezechilibre, distrugând alte forme de viață și producând toxine nocive. Cantitățile excesive de alge încețoșează apa, iar acest fenomen, numit proliferarea algelor, reduce lumina solară pe care o au la dispoziție alte plante și, uneori, le distruge. Când algele mor, bacteriile care le distrug consumă oxigenul dizolvat în apă, privând de oxigen și uneori sufocând alte organisme acvatice.

Această hartă prezintă concentrația de fosfat din corpurile de apă pentru anul 2012-2017, toamna. Fosfații sunt substanțe chimice care conțin elementul fosfor și care afectează calitatea apei, provocând creșterea excesivă a algelor. Fosfații din apă hrănesc algele, care cresc necontrolat în ecosistemele acvatice și creează dezechilibre, distrugând alte forme de viață și producând toxine nocive. Cantitățile excesive de alge încețoșează apa, iar acest fenomen, numit proliferarea algelor, reduce lumina solară pe care o au la dispoziție alte plante și, uneori, le distruge. Când algele mor, bacteriile care le distrug consumă oxigenul dizolvat în apă, privând de oxigen și uneori sufocând alte organisme acvatice.

Această hartă prezintă concentrația de fosfat din corpurile de apă pentru anul 2012-2017, vara. Fosfații sunt substanțe chimice care conțin elementul fosfor și care afectează calitatea apei, provocând creșterea excesivă a algelor. Fosfații din apă hrănesc algele, care cresc necontrolat în ecosistemele acvatice și creează dezechilibre, distrugând alte forme de viață și producând toxine nocive. Cantitățile excesive de alge încețoșează apa, iar acest fenomen, numit proliferarea algelor, reduce lumina solară pe care o au la dispoziție alte plante și, uneori, le distruge. Când algele mor, bacteriile care le distrug consumă oxigenul dizolvat în apă, privând de oxigen și uneori sufocând alte organisme acvatice.

Această hartă prezintă concentrația de silicat din corpurile de apă pentru anul 2012-2017, iarna. Silicatul este un contaminant uzual în majoritatea apelor, din cauza numeroaselor depuneri naturale care se dizolvă în apă în timp. De asemenea, procesele atmosferice naturale fizice și chimice generează numeroase particule sau coloizi cu conținut de silicat, extrem de mici. În apă, există diverse tipuri de alge care au nevoie de fosfor și de azot ca nutrienți, dar numai diatomeele (un tip de alge) au nevoie de silicat pentru a se dezvolta. Concentrația sporită de silicat conduce la creșterea producției în „nivelurile trofice” ale lanțului alimentar. Aceasta are legătură directă cu creșterea biomasei de zooplancton și cu creșterea biomasei de pește. Concentrațiile sporite de silicat vor afecta ecosistemul acvatic și posibilitățile utilizării sistemului de apă de către oameni.

Această hartă prezintă concentrația de silicat din corpurile de apă pentru anul 2012-2017, primăvara. Silicatul este un contaminant uzual în majoritatea apelor, din cauza numeroaselor depuneri naturale care se dizolvă în apă în timp. De asemenea, procesele atmosferice naturale fizice și chimice generează numeroase particule sau coloizi cu conținut de silicat, extrem de mici. În apă, există diverse tipuri de alge care au nevoie de fosfor și de azot ca nutrienți, dar numai diatomeele (un tip de alge) au nevoie de silicat pentru a se dezvolta. Concentrația sporită de silicat conduce la creșterea producției în „nivelurile trofice” ale lanțului alimentar. Aceasta are legătură directă cu creșterea biomasei de zooplancton și cu creșterea biomasei de pește. Concentrațiile sporite de silicat vor afecta ecosistemul acvatic și posibilitățile utilizării sistemului de apă de către oameni.

Această hartă prezintă concentrația de silicat din corpurile de apă pentru anul 2012-2017, toamna. Silicatul este un contaminant uzual în majoritatea apelor, din cauza numeroaselor depuneri naturale care se dizolvă în apă în timp. De asemenea, procesele atmosferice naturale fizice și chimice generează numeroase particule sau coloizi cu conținut de silicat, extrem de mici. În apă, există diverse tipuri de alge care au nevoie de fosfor și de azot ca nutrienți, dar numai diatomeele (un tip de alge) au nevoie de silicat pentru a se dezvolta. Concentrația sporită de silicat conduce la creșterea producției în „nivelurile trofice” ale lanțului alimentar. Aceasta are legătură directă cu creșterea biomasei de zooplancton și cu creșterea biomasei de pește. Concentrațiile sporite de silicat vor afecta ecosistemul acvatic și posibilitățile utilizării sistemului de apă de către oameni.

Această hartă prezintă concentrația de silicat din corpurile de apă pentru anul 2012-2017, vara. Silicatul este un contaminant uzual în majoritatea apelor, din cauza numeroaselor depuneri naturale care se dizolvă în apă în timp. De asemenea, procesele atmosferice naturale fizice și chimice generează numeroase particule sau coloizi cu conținut de silicat, extrem de mici. În apă, există diverse tipuri de alge care au nevoie de fosfor și de azot ca nutrienți, dar numai diatomeele (un tip de alge) au nevoie de silicat pentru a se dezvolta. Concentrația sporită de silicat conduce la creșterea producției în „nivelurile trofice” ale lanțului alimentar. Aceasta are legătură directă cu creșterea biomasei de zooplancton și cu creșterea biomasei de pește. Concentrațiile sporite de silicat vor afecta ecosistemul acvatic și posibilitățile utilizării sistemului de apă de către oameni.

EUMOFA - Această hartă prezintă valoarea totală a importurilor și exporturilor (în interiorul și în afara UE) de produse pescărești și din acvacultură.

EUMOFA - Această hartă prezintă volumul total al importurilor și exporturilor (în interiorul și în afara UE) de produse pescărești și din acvacultură.

În cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), Observatorul Pieței Europene pentru produse provenite din pescuit și din acvacultură (EUMOFA) monitorizează volumul, valoarea și prețul produselor pescărești și de acvacultură de la prima vânzare până la vânzarea cu amănuntul, inclusiv importurile și exporturile. Prima vânzare este peștele debarcat care este vândut sau înregistrat într-o piață de licitație către cumpărători înregistrați sau organizații de producători. Primele vânzări pot fi diferite de debarcări deoarece primele vânzări nu includ peștele debarcat de pe navele deținute de societățile de prelucrare sau vânzările directe către cei care prelucrează peștele. Această hartă prezintă amplasarea piețelor de licitație a peștelui pentru primele vânzări lunare în Belgia, Germania, Danemarca, Estonia, Franța, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Țările de Jos, Norvegia, Polonia, Portugalia, Spania, Suedia și Regatul Unit. Faceți clic pe un loc pentru a obține mai multe informații cu privire la volumul, valoarea și prețul primelor vânzări. Informațiile din această hartă au fost colectate de EUMOFA de la administrațiile naționale și din surse comerciale și sunt puse la dispoziție prin intermediul EMODnet Human Activities.

În cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), Observatorul Pieței Europene pentru produse provenite din pescuit și din acvacultură (EUMOFA) monitorizează volumul, valoarea și prețul produselor pescărești și de acvacultură de la prima vânzare până la vânzarea cu amănuntul, inclusiv importurile și exporturile. Prima vânzare este peștele debarcat care este vândut sau înregistrat într-o piață de licitație către cumpărători înregistrați sau organizații de producători. Primele vânzări pot fi diferite de debarcări deoarece primele vânzări nu includ peștele debarcat de pe navele deținute de societățile de prelucrare sau vânzările directe către cei care prelucrează peștele. Această hartă prezintă amplasarea piețelor de licitație a peștelui pentru primele vânzări lunare în Belgia, Germania, Danemarca, Estonia, Franța, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Țările de Jos, Norvegia, Polonia, Portugalia, Spania, Suedia și Regatul Unit. Faceți clic pe un loc pentru a obține mai multe informații cu privire la volumul, valoarea și prețul primelor vânzări. Informațiile din această hartă au fost colectate de EUMOFA de la administrațiile naționale și din surse comerciale și sunt puse la dispoziție prin intermediul EMODnet Human Activities.

În cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), Observatorul Pieței Europene pentru produse provenite din pescuit și din acvacultură (EUMOFA) monitorizează volumul, valoarea și prețul produselor pescărești și de acvacultură de la prima vânzare până la vânzarea cu amănuntul, inclusiv importurile și exporturile. Prima vânzare este peștele debarcat care este vândut sau înregistrat într-o piață de licitație către cumpărători înregistrați sau organizații de producători. Primele vânzări pot fi diferite de debarcări deoarece primele vânzări nu includ peștele debarcat de pe navele deținute de societățile de prelucrare sau vânzările directe către cei care prelucrează peștele. Această hartă prezintă amplasarea piețelor de licitație a peștelui pentru primele vânzări lunare în Belgia, Germania, Danemarca, Estonia, Franța, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Țările de Jos, Norvegia, Polonia, Portugalia, Spania, Suedia și Regatul Unit. Faceți clic pe un loc pentru a obține mai multe informații cu privire la volumul, valoarea și prețul primelor vânzări. Informațiile din această hartă au fost colectate de EUMOFA de la administrațiile naționale și din surse comerciale și sunt puse la dispoziție prin intermediul EMODnet Human Activities.

În cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), Observatorul Pieței Europene pentru produse provenite din pescuit și din acvacultură (EUMOFA) monitorizează volumul, valoarea și prețul produselor pescărești și de acvacultură de la prima vânzare până la vânzarea cu amănuntul, inclusiv importurile și exporturile. Prima vânzare este peștele debarcat care este vândut sau înregistrat într-o piață de licitație către cumpărători înregistrați sau organizații de producători. Primele vânzări pot fi diferite de debarcări deoarece primele vânzări nu includ peștele debarcat de pe navele deținute de societățile de prelucrare sau vânzările directe către cei care prelucrează peștele. Această hartă prezintă amplasarea piețelor de licitație a peștelui pentru primele vânzări lunare în Belgia, Germania, Danemarca, Estonia, Franța, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Țările de Jos, Norvegia, Polonia, Portugalia, Spania, Suedia și Regatul Unit. Faceți clic pe un loc pentru a obține mai multe informații cu privire la volumul, valoarea și prețul primelor vânzări. Informațiile din această hartă au fost colectate de EUMOFA de la administrațiile naționale și din surse comerciale și sunt puse la dispoziție prin intermediul EMODnet Human Activities.

În cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), Observatorul Pieței Europene pentru produse provenite din pescuit și din acvacultură (EUMOFA) monitorizează volumul, valoarea și prețul produselor pescărești și de acvacultură de la prima vânzare până la vânzarea cu amănuntul, inclusiv importurile și exporturile. Prima vânzare este peștele debarcat care este vândut sau înregistrat într-o piață de licitație către cumpărători înregistrați sau organizații de producători. Primele vânzări pot fi diferite de debarcări deoarece primele vânzări nu includ peștele debarcat de pe navele deținute de societățile de prelucrare sau vânzările directe către cei care prelucrează peștele. Această hartă prezintă amplasarea piețelor de licitație a peștelui pentru primele vânzări lunare în Belgia, Germania, Danemarca, Estonia, Franța, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Țările de Jos, Norvegia, Polonia, Portugalia, Spania, Suedia și Regatul Unit. Faceți clic pe un loc pentru a obține mai multe informații cu privire la volumul, valoarea și prețul primelor vânzări. Informațiile din această hartă au fost colectate de EUMOFA de la administrațiile naționale și din surse comerciale și sunt puse la dispoziție prin intermediul EMODnet Human Activities.

În cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), Observatorul Pieței Europene pentru produse provenite din pescuit și din acvacultură (EUMOFA) monitorizează volumul, valoarea și prețul produselor pescărești și de acvacultură de la prima vânzare până la vânzarea cu amănuntul, inclusiv importurile și exporturile. Prima vânzare este peștele debarcat care este vândut sau înregistrat într-o piață de licitație către cumpărători înregistrați sau organizații de producători. Primele vânzări pot fi diferite de debarcări deoarece primele vânzări nu includ peștele debarcat de pe navele deținute de societățile de prelucrare sau vânzările directe către cei care prelucrează peștele. Această hartă prezintă amplasarea piețelor de licitație a peștelui pentru primele vânzări lunare în Belgia, Germania, Danemarca, Estonia, Franța, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Țările de Jos, Norvegia, Polonia, Portugalia, Spania, Suedia și Regatul Unit. Faceți clic pe un loc pentru a obține mai multe informații cu privire la volumul, valoarea și prețul primelor vânzări. Informațiile din această hartă au fost colectate de EUMOFA de la administrațiile naționale și din surse comerciale și sunt puse la dispoziție prin intermediul EMODnet Human Activities.

În cadrul politicii comune în domeniul pescuitului (PCP), Observatorul Pieței Europene pentru produse provenite din pescuit și din acvacultură (EUMOFA) monitorizează volumul, valoarea și prețul produselor pescărești și de acvacultură de la prima vânzare până la vânzarea cu amănuntul, inclusiv importurile și exporturile. Prima vânzare este peștele debarcat care este vândut sau înregistrat într-o piață de licitație către cumpărători înregistrați sau organizații de producători. Primele vânzări pot fi diferite de debarcări deoarece primele vânzări nu includ peștele debarcat de pe navele deținute de societățile de prelucrare sau vânzările directe către cei care prelucrează peștele. Această hartă prezintă amplasarea piețelor de licitație a peștelui pentru primele vânzări lunare în Belgia, Germania, Danemarca, Estonia, Franța, Irlanda, Italia, Letonia, Lituania, Țările de Jos, Norvegia, Polonia, Portugalia, Spania, Suedia și Regatul Unit. Faceți clic pe un loc pentru a obține mai multe informații cu privire la volumul, valoarea și prețul primelor vânzări. Informațiile din această hartă au fost colectate de EUMOFA de la administrațiile naționale și din surse comerciale și sunt puse la dispoziție prin intermediul EMODnet Human Activities.

EUMOFA - Această hartă arată valoarea de producție a sectorului prelucrării produselor pescărești.

Un cablu submarin de telecomunicații este un cablu aflat pe fundul mării, între stații amplasate pe uscat, pentru a transmite semnale de telecomunicații peste porțiuni din oceane și mări. Această hartă prezintă traseul actual al cablurilor de telecomunicații furnizate de SIGCables, societate gestionată de Orange.

Un cablu submarin de telecomunicații este un cablu aflat pe fundul mării, între stații amplasate pe uscat, pentru a transmite semnale de telecomunicații peste porțiuni din oceane și mări. Această hartă prezintă traseul actual al cablurilor de telecomunicații germane, furnizat de Agenția Maritimă și Hidrografică Federală (BSH Contis).

Un cablu submarin de telecomunicații este un cablu aflat pe fundul mării, între stații amplasate pe uscat, pentru a transmite semnale de telecomunicații peste porțiuni din oceane și mări. Această hartă prezintă traseul actual al cablurilor de telecomunicații care provin din apele malteze sau le traversează. Informațiile au fost furnizate de Institutul Oceanic Internațional - Centrul operațional din Malta (Universitatea din Malta/Unitatea de oceanografie fizică) și provin de la Divizia Maritimă a serviciului de transporturi din Malta, fosta Autoritate Maritimă din Malta.

Conductele offshore (cunoscute și sub denumirea de conducte marine, submarine sau acvatice) sunt conductele aflate pe fundul mării sau sub acesta, într-un canal. În unele cazuri, conducta se află în principal pe uscat, dar pe alocuri traversează întinderi de apă, precum mări mici, strâmtori și râuri. Conductele submarine se folosesc mai ales pentru transportul de petrol și gaze, dar transportul apei ocupă, de asemenea, un rol important. Această hartă arată traseul și starea de funcționare a conductelor submarine din diferite țări europene. Informațiile sunt rezultatul agregării și armonizării seturilor de date furnizate de diferite surse din statele membre ale UE, dar și din Norvegia și din Regatul Unit.

Atlasul european al mărilor este disponibil în 24 de limbi. Pentru fiecare limbă, Atlasul are un ambasador care a explicat, în timpul unei campanii de comunicare desfășurate în perioada septembrie 2020-septembrie 2021, de ce este important oceanul pentru el/ea și de ce ar trebui să avem grijă cu toții de oceane și mări. Printre ambasadori se numără comisarul Virginijus Sinkevičius, directorul general pentru afaceri maritime și pescuit, Charlina Vitcheva, responsabilul cu politicile din cadrul Comisiei Europene, Māris Stuļğis, reprezentanți ai autorităților publice din diferite state membre ale Uniunii Europene, directori de institute și directorul unui acvariu, oameni de știință, coordonatori de ONG-uri, un surfer, un căpitan de vas, un scafandru și un chef care a primit o stea Michelin. Explorați harta pentru a descoperi cine sunt ambasadorii și citiți bannerele cu declarațiile lor despre oceane și mări. Este de remarcat faptul că ambasadorii apar pe hartă în țara în care se vorbește limba pe care o reprezintă.

Coaliția EU4Ocean pentru cunoștințe în domeniul marin reunește diverse organizații, proiecte și persoane care contribuie la dezvoltarea cunoștințelor în domeniul marin și la gestionarea durabilă a oceanelor. Sprijinită de Comisia Europeană, această inițiativă ascendentă favorabilă incluziunii urmărește să unească vocile europenilor pentru a face din oceane o preocupare a tuturor. Coaliția este alcătuită din trei componente: o platformă pentru organizațiile și persoanele implicate în inițiative privind cunoștințele în domeniul marin, un forum european al tineretului pentru oceane și rețeaua școlilor albastre europene.
Platforma EU4Ocean reunește o gamă largă de părți interesate, din domenii precum cercetarea marină, politica științifică, industria economiei albastre și sectorul privat, societatea civilă, artele, educația, tineretul și mass-media. Sunt incluși participanți de la niveluri multiple, de la organizații locale și naționale până la programe privind mările regionale și inițiative europene. Paginile membrilor platformei.

Membrii platformei pot face schimb de idei, pot construi parteneriate și pot colabora pentru a asigura o abordare mai coordonată privind cunoștințele în domeniul marin în Europa și pentru a dezvolta activități concrete care sensibilizează întreaga societate și permit implicarea și mobilizarea acesteia, în vederea adoptării de măsuri pentru schimbare. Membrii sunt mobilizați în jurul a trei teme ale grupurilor de lucru: Climă și oceane, hrană din oceane și oceane sănătoase și curate. Informații suplimentare.

Această hartă educațională prezintă rezultatul provocării „Fii om de știință! Cartografierea schimbărilor climatice pe mări și căile navigabile” (Be a scientist! Mapping climate change at seas & waterways), lansată de Coaliția „Educație pentru climă” și de Atlasul european al mărilor în 2022. Școlile din întreaga Europă au fost invitate să devină furnizori de date pentru un nou strat al hărții în Atlas. Provocarea a inclus 7 etape. Primele două etape le-au permis participanților să descopere modul în care funcționează Atlasul. Profesorii au votat apoi pentru tema hărții care urma să fie dezvoltată: temperatura la suprafața apei pe mări, în râuri, lacuri sau iazuri. Școlile au putut măsura temperatura apei în diferite locuri și în diferite momente. Ele au furnizat rezultatele măsurătorilor efectuate și toate informațiile conexe necesare (de exemplu, numele școlii/grupului, coordonatele geografice ale locației în care a fost efectuată măsurarea, data și ora măsurării, metoda utilizată pentru măsurarea temperaturii etc.) prin completarea unui formular online în timpul etapei de colectare a datelor care s-a încheiat la 31 martie 2023. Procedând astfel, elevii au învățat despre colectarea, armonizarea și vizualizarea datelor, precum și despre schimbul de date. Cum au măsurat școlile temperatura apei? Mai multe școli au utilizat un termometru, dar – datorită colaborării cu Parteneriatul pentru observarea oceanului planetar (Partnership for Observation of the Global Ocean, POGO) și cu Pasajele educaționale (Educational Passages) – echipa Atlas a primit, de asemenea, date de la școlile care au construit miniambarcațiuni echipate cu senzori de temperatură, care au fost lansate pe mare! Datorită acestui strat al hărții, toată lumea are acum acces la datele colectate de școli. Harta poate fi utilizată ca material didactic de școlile respective, dar și de alte școli și de orice persoană interesată! Mulțumim tuturor școlilor participante, POGO și Pasajelor educaționale pentru excelenta lor contribuție!

Tinerii susținători ai oceanelor sunt tineri titulari de proiecte, cu vârste cuprinse între 16 și 30 de ani. Proiectele lor au fost recunoscute și acreditate de Comisia Europeană deoarece au adus o schimbare semnificativă și de durată pentru oceane.

Rețeaua școlilor albastre europene face parte din Coaliția EU4Ocean și își propune să inspire cadrele didactice, directorii de școli sau personalul din serviciile de educație să propună copiilor din învățământul preșcolar și elevilor din învățământul primar, secundar, liceal, profesional sau tehnic să își descopere legătura cu oceanul sau marea și să dezvolte un proiect în acest sens.

#EUBeachCleanUp (Curățarea plajelor în UE) este o inițiativă a Comisiei Europene, în colaborare cu Organizația Națiunilor Unite și cu Smurfs. Cu ocazia Zilei Mondiale a Curățării Pământului, delegațiile și reprezentanțele UE colaborează cu ONG-uri, școli și alți parteneri pentru a organiza activități de curățare a plajelor în toată lumea.

Nămolul de dragare se referă la sedimente neconsolidate, amestecate aleatoriu, compuse din materiale cum ar fi rocile, solul și/sau cochiliile, extrase și depuse în timpul activităților de dragare și de descărcare. Nămolurile de dragare se regăsesc în mod neuniform pe solul natural, neperturbat sau pe regolit și pot sta la baza unor forme de relief antropogene (de exemplu, bancuri din nămol de dragare). Dragarea pentru navigație (de exemplu, crearea de porturi și de zone de acostare a navelor) și pentru activități de inginerie (de exemplu, săpături pentru cabluri și conducte) conduce la depozitarea în mare a unui volum semnificativ de nămol. Efectele asupra mediului înconjurător, precum perturbarea activităților de pescuit sau contaminarea ecosistemelor, sunt recunoscute din ce în ce mai frecvent. În prezent, autoritățile naționale din numeroase țări au selectat zone de descărcare în care urmează să fie reduse la minimum aceste consecințe negative. Această hartă identifică locurile de descărcare a nămolului de dragare.

Deșeurile marine constituie un pericol major pentru viețuitoarele marine, întrucât animalele pot rămâne încurcate în ele sau le pot ingera, ceea ce le expune unor substanțe chimice nocive. De asemenea, gunoaiele pot ajunge mai sus în lanțul trofic, periclitând sănătatea umană la nivel mondial. Mai mult, deșeurile marine provoacă daune economice semnificative, prin pierderea în mare a unor resurse reciclabile valoroase, prin faptul că plajele poluate descurajează turismul și prin faptul că pescarii capturează din ce în ce mai multe gunoaie. Această hartă arată densitatea deșeurilor de pe fundul mării (toate categoriile), exprimată ca numărul mediu de deșeuri colectate în timpul campaniilor de traulare pe o perioadă de un an. Trebuie să rețineți faptul că absența datelor pentru anumite zone nu înseamnă că în acestea nu există deșeuri pe fundul mării. În cadrul Strategiei sale privind materialele plastice, UE a adoptat o directivă prin care restricționează utilizarea mai multor unelte de pescuit și produse din plastic de unică folosință. Mai multe informații privind evaluarea impactului. În plus, UE a adoptat și o directivă privind instalațiile portuare de preluare pentru predarea deșeurilor provenite de la nave. Această hartă arată rezultatele din 2011 până în 2022.

Articolele legate de pescuit și alte deșeuri marine constituie un pericol major pentru viețuitoarele marine, întrucât animalele pot rămâne încurcate în ele sau le pot ingera, ceea ce le expune unor substanțe chimice nocive. De asemenea, gunoaiele pot ajunge mai sus în lanțul trofic, periclitând sănătatea umană la nivel mondial. Mai mult, deșeurile marine provoacă daune economice semnificative, prin pierderea în mare a unor resurse reciclabile valoroase, prin faptul că plajele poluate descurajează turismul și prin faptul că pescarii capturează din ce în ce mai multe gunoaie. Această hartă arată densitatea articolelor legate de pescuit de pe fundul mării, exprimată ca numărul mediu de articole colectate în timpul campaniilor de traulare pe o perioadă de un an. Trebuie să rețineți faptul că absența datelor pentru anumite zone nu înseamnă că în acestea nu există articole legate de pescuit. În cadrul Strategiei sale privind materialele plastice, UE a adoptat o directivă prin care restricționează utilizarea mai multor unelte de pescuit și produse din plastic de unică folosință. Mai multe informații privind evaluarea impactului. În plus, UE a adoptat și o directivă privind instalațiile portuare de preluare pentru predarea deșeurilor provenite de la nave. Această hartă arată rezultatele din 2011 până în 2022.

Materialele plastice poluează tot mai mult țărmurile și oceanele noastre. Poluarea cu plastic nu doar ne afectează plajele, ci constituie și o capcană mortală pentru numeroase animale marine. Acestea rămân încurcate în bucățile mai mari de plastic sau le confundă pe cele mici cu mâncare. Această hartă arată densitatea pungilor de plastic de pe fundul mării, exprimată ca numărul mediu de pungi colectate în timpul campaniilor de traulare pe o perioadă de un an. Trebuie să rețineți faptul că absența datelor pentru anumite zone nu înseamnă că în acestea nu există pungi de plastic. În cadrul Strategiei sale privind materialele plastice, UE a adoptat o directivă prin care restricționează utilizarea mai multor unelte de pescuit și produse din plastic de unică folosință. Mai multe informații privind evaluarea impactului. În plus, UE a adoptat și o directivă privind instalațiile portuare de preluare pentru predarea deșeurilor provenite de la nave.

În fiecare an sunt generate milioane de tone de gunoi ca urmare a diferitelor activități umane, iar o mare parte dintre acestea ajung în oceanele noastre, creând probleme de mediu, economice și de sănătate publică. Nu este surprinzător faptul că deșeurile marine sunt identificate drept una dintre amenințările care avansează cel mai rapid la adresa sănătății oceanelor lumii, a diferitelor viețuitoare marine și, în final, a oamenilor care consumă alimente provenite din ocean. Această hartă identifică procentul gunoaielor, împărțite în mai multe categorii (sticlă, textile, metal, polimeri etc.). În cadrul Strategiei sale privind materialele plastice, UE a adoptat o directivă prin care restricționează utilizarea mai multor unelte de pescuit și produse din plastic de unică folosință. Mai multe informații privind evaluarea impactului. În plus, UE a adoptat și o directivă privind instalațiile portuare de preluare pentru predarea deșeurilor provenite de la nave. Această hartă arată rezultatele din 2007 până în 2021.

Această hartă a fost creată prin agregarea și armonizarea seturilor de date furnizate de diferite surse de pe întregul teritoriu al UE. Ca urmare a Convenției internaționale pentru prevenirea poluării de către nave (Convenția MARPOL), deșeurile din porturi sunt cuantificate în tone metrice (metri cubi) și clasificate în deșeuri petroliere, gunoi, reziduuri de canalizare, deșeuri portuare (gunoi) și volum total. Aceste seturi de date sunt actualizate anual și includ date anuale din perioada 2004-2017 (acolo unde sunt disponibile) din următoarele țări: Estonia, Finlanda, Franța, Letonia, Portugalia și Spania.

În fiecare an sunt generate milioane de tone de gunoi ca urmare a diferitelor activități umane, iar o mare parte dintre acestea ajung în oceanele noastre, creând probleme de mediu, economice și de sănătate publică. Nu este surprinzător faptul că deșeurile marine sunt identificate drept una dintre amenințările care avansează cel mai rapid la adresa sănătății oceanelor lumii, a diferitelor viețuitoare marine și, în final, a oamenilor care consumă alimente provenite din ocean. Această hartă identifică tipurile de gunoaie care ajung pe plajele europene. Împărțită în mai multe categorii (sticlă, textile, metal, polimeri etc.), harta arată procentul fiecăreia dintre aceste categorii care au fost monitorizate pe litoralul Europei în temeiul Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” (DCSMM). Gunoaiele fie au fost lăsate direct pe plaje, fie sunt deșeuri marine care au aduse de valuri pe țărm. În cadrul Strategiei sale privind materialele plastice, UE a adoptat o directivă prin care restricționează utilizarea mai multor unelte de pescuit și produse din plastic de unică folosință. Mai multe informații privind evaluarea impactului. În plus, UE a adoptat și o directivă privind instalațiile portuare de preluare pentru predarea deșeurilor provenite de la nave. Această hartă arată rezultatele din 2001 până în 2020.

Pungile de plastic și alte deșeuri marine constituie un pericol major pentru viețuitoarele marine, întrucât animalele pot rămâne încurcate în ele sau le pot ingera, ceea ce le expune unor substanțe chimice nocive. De asemenea, gunoaiele pot ajunge mai sus în lanțul trofic, periclitând sănătatea umană la nivel mondial. Mai mult, deșeurile marine provoacă daune economice semnificative, prin pierderea în mare a unor resurse reciclabile valoroase, prin faptul că plajele poluate descurajează turismul și prin faptul că pescarii capturează din ce în ce mai multe gunoaie. Această hartă prezintă numărul mediu de pungi de plastic pe segmente de 100 de metri ale plajelor europene, în urma monitorizării în temeiul Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” (DCSMM). În cadrul Strategiei sale privind materialele plastice, UE a adoptat o directivă prin care restricționează utilizarea mai multor unelte de pescuit și produse din plastic de unică folosință. Mai multe informații privind evaluarea impactului. În plus, UE a adoptat și o directivă privind instalațiile portuare de preluare pentru predarea deșeurilor provenite de la nave. Această hartă arată rezultatele din 2001 până în 2022.

Pe lângă faptul că fumatul este nociv pentru sănătate, mucurile de țigară și alte deșeuri marine constituie un pericol major pentru viețuitoarele marine, întrucât animalele pot rămâne încurcate în ele sau le pot ingera, ceea ce le expune unor substanțe chimice nocive. De asemenea, gunoaiele pot ajunge mai sus în lanțul trofic, periclitând sănătatea umană la nivel mondial. Mai mult, deșeurile marine provoacă daune economice semnificative, prin pierderea în mare a unor resurse reciclabile valoroase, prin faptul că plajele poluate descurajează turismul și prin faptul că pescarii capturează din ce în ce mai multe gunoaie. Această hartă arată numărul mediu de articole de gunoi din categoria țigărilor, per plajă, pe an, de-a lungul segmentelor de 100 metri ale plajelor europene. În această hartă sunt incluse numai studiile de monitorizare realizate în temeiul Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” (DCSMM), fără date UNEP-MARLIN. Studiile UNEP MARLIN urmează un protocol specific, aplicat în cazul țărmurilor din zona central-baltică. În cadrul Strategiei sale privind materialele plastice, UE a adoptat o directivă prin care restricționează utilizarea mai multor unelte de pescuit și produse din plastic de unică folosință. Mai multe informații privind evaluarea impactului. În plus, UE a adoptat și o directivă privind instalațiile portuare de preluare pentru predarea deșeurilor provenite de la nave. Această hartă arată rezultatele din 2001 până în 2022.

Articolele legate de pescuit și alte deșeuri marine constituie un pericol major pentru viețuitoarele marine, întrucât animalele pot rămâne încurcate în ele sau le pot ingera, ceea ce le expune unor substanțe chimice nocive. De asemenea, gunoaiele pot ajunge mai sus în lanțul trofic, periclitând sănătatea umană la nivel mondial. Mai mult, deșeurile marine provoacă daune economice semnificative, prin pierderea în mare a unor resurse reciclabile valoroase, prin faptul că plajele poluate descurajează turismul și prin faptul că pescarii capturează din ce în ce mai multe gunoaie. Această hartă arată numărul mediu de articole de gunoi legate de pescuit pe segmente de 100 de metri ale plajelor europene, în urma monitorizării în temeiul Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” (DCSMM). În cadrul Strategiei sale privind materialele plastice, UE a adoptat o directivă prin care restricționează utilizarea mai multor unelte de pescuit și produse din plastic de unică folosință. Mai multe informații privind evaluarea impactului. În plus, UE a adoptat și o directivă privind instalațiile portuare de preluare pentru predarea deșeurilor provenite de la nave. Această hartă arată rezultatele din 2001 până în 2022.

În fiecare an sunt generate milioane de tone de gunoi ca urmare a diferitelor activități umane, iar o mare parte dintre acestea ajung în oceanele noastre, creând probleme de mediu, economice și de sănătate publică. Nu este surprinzător faptul că deșeurile marine sunt identificate drept una dintre amenințările care avansează cel mai rapid la adresa sănătății oceanelor lumii, a diferitelor viețuitoare marine și, în final, a oamenilor care consumă alimente provenite din ocean. Această hartă arată cantitatea totală (numărul de articole individuale) de deșeuri marine per plajă, pe an, în urma monitorizării în temeiul Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” (DCSMM). Datele au fost omogenizate și filtrate pentru a permite comparații între țări. În cadrul Strategiei sale privind materialele plastice, UE a adoptat o directivă prin care restricționează utilizarea mai multor unelte de pescuit și produse din plastic de unică folosință. Mai multe informații privind evaluarea impactului. În plus, UE a adoptat și o directivă privind instalațiile portuare de preluare pentru predarea deșeurilor provenite de la nave. Această hartă arată rezultatele din 2001 până în 2022.

Nămolul de dragare se referă la sedimente neconsolidate, amestecate aleatoriu, compuse din materiale cum ar fi rocile, solul și/sau cochiliile, extrase și depuse în timpul activităților de dragare și de descărcare. Nămolurile de dragare se regăsesc în mod neuniform pe solul natural, neperturbat sau pe regolit și pot sta la baza unor forme de relief antropogene (de exemplu, bancuri din nămol de dragare). Dragarea pentru navigație (de exemplu, crearea de porturi și de zone de acostare a navelor) și pentru activități de inginerie (de exemplu, săpături pentru cabluri și conducte) conduce la depozitarea în mare a unui volum semnificativ de nămol. Efectele asupra mediului înconjurător, precum perturbarea activităților de pescuit sau contaminarea ecosistemelor, sunt recunoscute din ce în ce mai frecvent. În prezent, autoritățile naționale din numeroase țări au selectat zone de descărcare în care urmează să fie reduse la minimum aceste consecințe negative. Această hartă identifică zonele de descărcare a nămolului de dragare.

Munițiile aruncate pe fundul mării reprezintă o sursă majoră de preocupare pentru țări, organizații regionale și internaționale, cercetători etc. Acestea pot include arme, precum bombe neexplodate, inclusiv arme chimice aruncate după cele două războaie mondiale. Acestea constituie o amenințare pentru mediul marin, pentru sănătatea umană și reprezintă o provocare reală pentru activitățile din cadrul economiei albastre și pentru amenajarea spațiului marin, pe lângă riscurile asociate eliminării acestor muniții și problemele tehnice aferente. Pe hartă puteți identifica poligoanele ce reprezintă muniții convenționale, chimice sau necunoscute.

Munițiile aruncate pe fundul mării reprezintă o sursă globală de preocupare pentru țări, organizații regionale și internaționale, cercetători etc. Acestea pot include arme, precum bombe neexplodate, inclusiv arme chimice aruncate după cele două războaie mondiale. Acestea constituie o amenințare pentru mediul marin, pentru sănătatea umană și reprezintă o provocare reală pentru activitățile din cadrul economiei albastre și pentru amenajarea spațiului marin, pe lângă riscurile asociate eliminării acestor muniții și problemele tehnice aferente. Pe hartă puteți identifica puncte ce confirmă prezența munițiilor convenționale, chimice sau necunoscute în zona respectivă.

Energia eoliană, produsă de turbinele eoliene care transformă vântul în energie electrică, este una dintre cele mai importante surse durabile de energie. Întrucât vântul este mai puternic și mai constant în larg, grupurile mari de instalații eoliene amplasate offshore, cunoscute sub numele de parcuri eoliene, pot genera o cantitate constantă de energie eoliană curată. Harta arată amplasarea și starea de funcționare a parcurilor eoliene offshore din mările europene. Informațiile au fost agregate din mai multe surse la nivelul UE, prin intermediul CETMAR pentru Rețeaua europeană de observare și date privind mediul marin (EMODnet).

Energia eoliană, produsă de turbinele eoliene care transformă vântul în energie electrică, este una dintre cele mai importante surse durabile de energie. Întrucât vântul este mai puternic și mai constant în larg, grupurile mari de instalații eoliene amplasate offshore, cunoscute sub numele de parcuri eoliene, pot genera o cantitate constantă de energie eoliană curată. Harta arată suprafața, starea de funcționare și alte caracteristici ale parcurilor eoliene offshore din mările europene. Informațiile au fost agregate din mai multe surse la nivelul UE, prin intermediul CETMAR pentru Rețeaua europeană de observare și date privind mediul marin (EMODnet).

Această hartă prezintă amplitudinea medie a mareelor, jumătate din diferența de înălțime dintre flux și reflux, în 237 de locuri aflate la intervale de aproximativ 100 km la o distanță de 50-100 km de coastele Europei. Observațiile au fost calculate folosind un model de calcul pentru maree obținut pe baza măsurătorilor de altimetrie efectuate de sateliți pe parcursul a opt ani, precum și a măsurătorilor efectuate de maregrafe din aproximativ 7300 de stații de coastă.

În centralele nucleare moderne, căldura este generată prin fisiune nucleară, ceea ce înseamnă că atomii de uraniu sunt divizați pentru a genera cantități mari de energie. Această căldură se folosește pentru a transforma apa în abur și a acționa o turbină generatoare de energie electrică. Pentru a manipula în siguranță cantitățile enorme de căldură produse prin fisiune nucleară, aceste centrale nucleare folosesc un sistem de răcire. Întrucât apa constituie o modalitate excelentă de a răci un reactor, numeroase centrale sunt amplasate de-a lungul fluviilor și al coastelor, unde apa este din belșug și este gratuită. Această hartă arată amplasarea, starea de funcționare și alte caracteristici ale centralelor nucleare costiere. Ea este rezultatul operațiunilor de agregare și armonizare a datelor obținute din diferite surse ale UE și din afara acesteia și se actualizează în fiecare an.

Energia marină (denumită uneori și energie oceanică sau energie marină și hidrocinetică) se referă la energia produsă de valurile oceanice, de vânt, de maree, de diferențele de salinitate și de temperatură. Circulația apei în oceanele planetei creează un volum semnificativ de energie cinetică sau de energie în mișcare. Această hartă prezintă amplasarea proiectelor care valorifică această energie transformând-o în energie electrică pentru locuințe, transport și industrie.

Energia marină (denumită uneori și energie oceanică sau energie marină și hidrocinetică) se referă la energia produsă de valurile oceanice, de vânt, de maree, de diferențele de salinitate și de temperatură. Circulația apei în oceanele planetei creează un volum semnificativ de energie cinetică sau de energie în mișcare. Această hartă prezintă locurile unde sunt dezvoltate noi tehnologii de valorificare a acestei energii și de transformare a acesteia în energie electrică pentru locuințe, transport și industrie.

Această hartă prezintă înălțimea semnificativă și direcția valurilor în 237 de locuri aflate la intervale de aproximativ 100 km la o distanță de 50-100 km de coastele Europei. Observațiile privind înălțimea și direcția valurilor au fost colectate cu ajutorul senzorilor de altimetrie de pe sateliții ERS-1, ERS-2, Topex/Poseidon și Geosat, ele fiind disponibile în baza de date waveclimate.com. Pe baza acestor observații s-au calculat mediile pentru o zonă de 200 km², centrată pe fiecare loc.

Instalațiile offshore sunt structuri și instalații într-un mediu marin, folosite de regulă pentru producerea și transportul de energie electrică, petrol, gaze și alte resurse. Harta arată amplasarea și starea de funcționare a acestor instalații offshore. Informațiile au fost obținute în baza Convenției privind protecția mediului marin al Atlanticului de Nord-Est (OSPAR), care monitorizează dezvoltarea instalațiilor offshore și menține un inventar actualizat al tuturor instalațiilor offshore de petrol și gaze din zona maritimă OSPAR.

Această hartă prezintă viteza medie și direcția vântului în 237 de locuri aflate la intervale de aproximativ 100 km la o distanță de 50-100 km de coastele Europei. Observațiile privind viteza și direcția vântului au fost colectate cu ajutorul senzorilor de altimetrie și difuziometrie de pe sateliții ERS-1, ERS-2, Topex/Poseidon și Geosat, ele fiind disponibile în baza de date waveclimate.com. Pe baza acestor observații s-au calculat mediile pentru o zonă de 200 km², centrată pe fiecare loc.

Sistemul coordonatelor geografice este o rețea imaginară de linii care împart suprafața globului și servește drept sistem de referință pentru identificarea oricărui punct de pe Pământ. Liniile verticale (meridianele) arată longitudinea, iar cele orizontale (paralelele) arată latitudinea. Intersecția dintre un meridian și o paralelă arată amplasarea exactă. Meridianele măsoară gradele de la est la vest și unesc Polul Nord cu Polul Sud. Paralelele măsoară gradele de la nord la sud, iar paralela de 0 grade se află la jumătatea distanței dintre Polul Nord și Polul Sud.

Agenția Națională de Informații Geospațiale - Fundul oceanului prezintă caracteristici geografice complexe și variate, rezultatul proceselor tectonice, vulcanice, de eroziune și de depunere, precum și al interacțiunilor dintre acestea. Această hartă prezintă denumirile formelor de relief submarin (dorsale medio-oceanice, fose oceanice, canioane submarine, munți submarini etc.).

Această hartă prezintă denumirile și limitele principalelor oceane și mări din lume, astfel cum sunt definite de Organizația Hidrografică Internațională. (Anul: 1953 - Limits of Oceans & Seas, publicația specială nr. 23)

Această hartă prezintă frontierele țărilor europene.

Agenția Europeană de Mediu - Linia de țărm este zona în care uscatul întâlnește marea sau oceanul. Această hartă a liniei de țărm pentru analize extrem de detaliate, de exemplu o scară de 1:100000 pentru Europa geografică, a fost creată de Agenția Europeană de Mediu. Datele sunt obținute din imagini furnizate de sateliți (de exemplu, EUHYDRO și GSHHG). Au fost necesare câteva modificări manuale pentru a îndeplini cerințele Directivelor Natura, ale Directivei-cadru privind apa și ale Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin”.

Această hartă prezintă statele membre ale Uniunii Europene, țările candidate și potențial candidate care doresc să adere la UE. Pentru fiecare țară, veți găsi o serie de informații-cheie precum suprafața, populația, capitala, steagul etc.

Această hartă prezintă batimetria, adâncimea medie a coloanei de apă, în regiunea europeană, cu o rezoluție de 1/16 de minut de arc (~ 115 metri), precum și topografia solului sau a zonelor terestre. Harta batimetrică a fost realizată pe baza unor ridicări batimetrice individuale și a datelor/modelelor digitale de teren compozite (cDTM).

Alunecările de teren sunt deplasări ale solului precum căderile de pietre, avalanșele, prăbușirile versanților și curgerile de debris. Ele se pot produce și sub apă, caz în care se numesc alunecări de teren submarine. Această hartă prezintă diferitele tipuri de alunecări de teren submarine de pe fundul mării, de sub acesta și din afloriment. Informațiile au fost colectate prin diferite proiecte naționale și regionale de cartografiere și au fost compilate din literatura științifică disponibilă.

Straturile de sedimente și de roci de sub fundul mării conțin apă, dar și alte fluide, precum petrol, metan, dioxid de carbon și gaze, ce rezultă din degradarea materiilor organice. Aceste așa-numite fluide submarine se află sub o presiune ridicată, ceea ce face ca ele să migreze spre fundul mării de-a lungul faliilor și al fisurilor. Atunci când fluidele ajung la suprafața fundului mării, ele se scurg în coloana de apă printr-un proces numit emisia fluidelor. Dacă sedimentele se combină cu aceste fluide, se formează un nămol cu presiune ridicată care poate erupe pe fundul mării creând un vulcan de nămol. Această hartă arată amplasarea locurilor unde au loc emisiile de fluide și a vulcanilor de nămol de origine nevulcanică. Informațiile au fost colectate prin diferite proiecte naționale și regionale de cartografiere și au fost compilate pe baza literaturii științifice disponibile.

Sedimentele de pe fundul mării, precum nisipul și pietrișul, sunt utile ca materiale de construcții. De asemenea, ele pot fi folosite pentru refacerea plajelor și pentru protejarea împotriva eroziunii costiere. Această hartă arată locurile de unde sunt extrase sedimente marine, precum și utilizările finale ale materialelor extrase. Informațiile sunt rezultatul operațiunilor de agregare și armonizare a seturilor de date furnizate de diferite surse din UE și din afara acesteia și se actualizează în fiecare an.

Hidrocarburile, precum petrolul și gazele naturale, sunt o sursă primară de energie pentru societatea actuală. Aceste hidrocarburi sunt extrase din straturile de sedimente aflate în adâncime, sub fundul mării sau sub suprafața solului, cu ajutorul operațiunilor de foraj. Această hartă arată amplasarea și starea de funcționare a forajelor offshore pentru extracția hidrocarburilor din regiunea europeană. Informațiile sunt rezultatul agregării și armonizării seturilor de date furnizate de diferite surse de pe întreg teritoriul UE, dar și din Norvegia, Regatul Unit și Muntenegru, și sunt actualizate în fiecare an.

Hidrocarburile, precum petrolul și gazele naturale, sunt o sursă primară de energie pentru societatea actuală. Companiile de petrol și gaze caută aceste hidrocarburi (explorare) și le extrag (exploatare) din straturile sedimentare aflate în adâncime, sub fundul mării sau sub suprafața solului. Întrucât regiunile offshore care conțin hidrocarburi se află sub controlul guvernelor naționale, companiile de petrol și gaze au nevoie de o licență pentru a explora și a exploata aceste resurse. Această hartă prezintă licențele active pentru exploatațiile offshore de hidrocarburi în regiunea europeană. Informațiile sunt rezultatul operațiunilor de agregare și armonizare a seturilor de date furnizate de diferite surse din UE și din afara acesteia și se actualizează în fiecare an.

Liniile de contur sau izobatele (linii imaginare de pe o hartă care unesc toate punctele cu aceeași adâncime sub suprafața apei) se bazează pe adâncimea submarină medie, care este echivalentul submarin al topografiei. Această hartă prezintă liniile de contur pentru următoarele adâncimi: 50, 100, 200, 500, 1 000, 2 000 și 5 000 de metri.

Tectonica descrie structura și mișcarea scoarței terestre și explică numeroase procese geologice, precum formarea munților, vulcanismul și cutremurele. Liniile de falie sunt crăpături ce separă părți din scoarța terestră ce se deplasează una în raport cu cealaltă. Această hartă prezintă liniile de falie din regiunea marină europeană.

Litologia unei unități de rocă este o descriere a caracteristicilor fizice ale acesteia, precum culoarea, textura, granulația sau compoziția minerală. Ea poate fi o descriere detaliată a acestor caracteristici sau o sinteză a caracterului fizic brut al unei roci. Această hartă prezintă litologia straturilor de rocă de pe fundul mării din regiunea marină europeană.

În trecut, glaciațiunile repetate au condus la fluctuații ale nivelului mării cu peste 100 de metri. Prin urmare, multe dintre peisajele antice, căminul strămoșilor noștri umani, s-au scufundat și nu mai sunt vizibile. Această hartă prezintă trăsăturile topografice și arheologice cunoscute ale acestor peisaje scufundate din Europa. Informațiile au fost colectate de EMODnet geology pe baza activității din multe alte proiecte, precum SPLASHCOS, SASMAP și MEDFLOOD.

Sedimentele sunt acumulări de particule precum pietrișul, nisipul și argila, dar și cochilii și alte materiale biologice. Ritmul în care se acumulează aceste sedimente pe fundul mării diferă semnificativ în funcție de localizare, fiind maxim în apropierea gurilor de vărsare ale râurilor și minim pe fundul oceanului. Această hartă prezintă ratele de acumulare a sedimentelor pe fundul mării în diferite locuri din regiunea marină europeană. Ratele au fost stabilite prin datarea sedimentelor sau au fost estimate pe baza datelor acustice-seismice și a datelor privind nucleul sedimentului.

Nodulii polimetalici sau crustele de mangan sunt concrețiuni formate pe fundul mării care conțin numeroase metale valoroase, precum fier, mangan, nichel, cupru și cobalt. Astfel de metale se găsesc și în depozitele de sulfuri, acumulările de minerale sulfuroase care se formează în apropierea gurilor vulcanice de pe fundul mării. Această hartă prezintă localizarea acestor resurse minerale de adâncime în diferite puncte de testare.

Hidrocarburile, precum petrolul, gazele naturale, cărbunele și bitumul, sunt principala sursă de energie pentru societatea actuală. Ele se formează prin degradarea materiilor organice de-a lungul a milioane de ani în secvențe sedimentare groase, denumite rezervoare de hidrocarburi, la mare adâncime sub suprafața pământului. Aceste rezervoare se regăsesc pe scară largă în platformele continentale, în povârnișul continental, în piemontul continental și în mici bazine oceanice. Această hartă prezintă amplasarea și dimensiunea rezervoarelor de hidrocarburi din regiunea marină europeană.

Sedimentele sunt acumulări de particule precum pietrișul, nisipul și argila, dar și cochilii, noduli și alte materiale biologice. Dacă aceste sedimente sunt îngropate și devin compacte, ele formează roci sedimentare. Această hartă prezintă caracteristicile sedimentelor de pe fundul mării în diferite puncte de testare.

Stratigrafia este descrierea succesiunilor de straturi de rocă acumulate în timp. Pe baza stratigrafiei Pământului, geologii au împărțit istoria acestuia într-un sistem de perioade de timp ierarhice cunoscut sub numele de scara geocronologică. Această hartă prezintă vârsta geologică a straturilor de rocă de pe fundul mării din regiunea marină europeană.

Sedimentele sunt acumulări de particule precum pietrișul, nisipul și nămolul. Dacă aceste sedimente sunt îngropate și devin compacte, ele formează roci sedimentare. Tipul de sedimente care acoperă fundul mării se numește substratul de pe fundul mării. Această hartă prezintă substratul de pe fundul mării din regiunea marină europeană la scara 1: 250000 și include cinci clase de substraturi de pe fundul mării, definite conform schemei de clasificare Folk, precum și o clasă suplimentară pentru roci și bolovani.

Vulcanii submarini reprezintă guri sau fisuri submarine în suprafața solului, din care poate erupe magmă. Mulți vulcani submarini se află în apropierea zonelor de deplasare a plăcilor tectonice. Deși majoritatea vulcanilor submarini se află în adâncimile mărilor și oceanelor, unii există și în apa puțin adâncă, iar aceștia pot evacua materii în atmosferă în timpul unei erupții. Această hartă prezintă amplasarea și morfologia vulcanilor submarini din regiunea marină europeană.

Dragarea este o activitate de excavare desfășurată de regulă sub apă, în mările puțin adânci sau în zone cu apă dulce, cu scopul de a colecta și de a muta sedimentele de pe fundul mării pentru a lărgi și/sau a adânci porturile și culoarele de navigație, a reface linia de țărm sau a proteja împotriva eroziunii și a inundațiilor. Această hartă arată locurile în care se desfășoară activități de dragare și scopul acestora. Informațiile sunt rezultatul agregării și armonizării seturilor de date furnizate de diferite surse de pe întreg teritoriul UE.

Acțiunile din cadrul misiunii prezintă eforturile comune de realizare a celor trei obiective ale Misiunii „Refacerea oceanelor și a apelor noastre până în 2030”:

  1. protejarea și refacerea ecosistemelor marine și de apă dulce și a biodiversității, în conformitate cu Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030;
  2. prevenirea și eliminarea poluării oceanelor, mărilor și apelor noastre, în conformitate cu Planul de acțiune al UE privind reducerea la zero a poluării apei, aerului și solului;
  3. realizarea unei economii albastre durabile, neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon și circulară, în conformitate cu propunerea de Lege europeană a climei și cu viziunea holistică consacrată în Strategia privind economia albastră durabilă.

Pentru realizarea acestor obiective, misiunea instituie, de asemenea, doi factori favorizanți:

• sistemul digital de cunoștințe privind oceanele și apele;
• mobilizarea și implicarea publicului.

Faceți clic aici pentru mai multe informații privind acțiunile din cadrul misiunii

În jur de 160 de regiuni din 28 de țări s-au reunit pentru a forma Conferința regiunilor maritime periferice din Europa (CRMP). CRMP s-a organizat în comisii geografice pentru a-și promova identitatea specifică și a coopera pe teme de interes comun pentru fiecare dintre principalele bazine maritime: Arcul Atlantic, zona balcanică și a Mării Negre, zona insulară, bazinul intermediteraneean, Marea Baltică, Marea Nordului. Această hartă arată regiunile membre ale CRMP, care acționează în sensul asigurării nevoilor și intereselor regiunilor sale membre la nivelul instituțiilor UE și al guvernelor naționale. În special, CRMP lucrează pentru îmbunătățirea dimensiunii maritime a Europei, subliniind importanța unei politici maritime integrate, a unei regionalizări sporite a politicii comune în domeniul pescuitului și a unui sistem de siguranță maritimă menit să facă față volumului tot mai mare al traficului maritim.

În Europa există patru structuri de cooperare care vizează protejarea mediului marin, reunind statele membre și țările învecinate care au ape marine comune: convențiile maritime regionale. Această hartă arată regiunile maritime vizate de Convențiile maritime regionale (Convenția de la Helsinki, Convenția de la Barcelona, Convenția de la București și Convenția OSPAR) privind protecția mediului marin. La elaborarea propriilor strategii maritime, statele membre folosesc aceste structuri existente de cooperare regională pentru a se coordona între ele.

In parallel to the annual European Maritime Day (EMD) conference (this year in Svendborg, Denmark, on 30-31 May 2024), a series of local related events are organised across Europe, reaching out to young people and citizens under the ‘EMD in my Country’ label. The objective is for people to realise that activities at sea (coastal tourism, fishing, sailing, shipping, offshore renewable energy, aquaculture etc.) are key for the EU’s citizens and economies. The EU has 68,000 km of coastline and about one third of the EU population lives within 50 km of the coast.
Since the first edition in 2018, the number of European Maritime Day in My Country events has increased significantly, with a wide range of activities such as beach clean-ups, guided tours, art exhibitions, workshops, and conferences. In 2023, 494 events were organised in 31 countries, both in the EU and outside the EU.
EMD In My Country this year includes physical, virtual and hybrid events.
This map offers an overview of the EMD in my Country 2024 local events in different countries. Many organisers also use their events to demonstrate the European Atlas of the Seas to citizens, students and pupils across
To make this map even more unique, we have hidden something special in it. Join the celebrations, explore the map and try to solve the Blue Economy Challenge.

Europa are o rețea amplă de infrastructuri de cercetare marină, care cuprinde o gamă vastă de instalații, inclusiv nave de cercetare și echipamente de bord, instalații de cercetare și testare pe uscat și în larg în domeniul fizicii, biologiei și chimiei, precum și numeroase instalații de observare de la distanță și insitu. Această hartă prezintă diferitele instalații, preluate din baza de date a infrastructurilor de cercetare marină a EurOcean. Dați clic pe hartă pentru a vedea caracteristicile principale pentru fiecare instalație, inclusiv legături și contacte, pentru a accesa detalii suplimentare furnizate de operatorii acestor instalații.

Această hartă prezintă cele patru strategii macroregionale și Strategia maritimă pentru zona Oceanului Atlantic. O „strategie macroregională” este un cadru integrat aprobat de Consiliul European, pentru a aborda provocări comune cu care se confruntă o zonă geografică definită care afectează state membre și țări terțe situate în aceeași zonă geografică, care beneficiază astfel de o cooperare consolidată ce contribuie la realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale.

Instituită în 2008, Ziua Maritimă Europeană este punctul anual de întâlnire în UE privind afacerile maritime și creșterea albastră durabilă. Această conferință reunește factorii de decizie, oameni de știință, reprezentanți ai industriei și ai întregii societăți în cadrul unor sesiuni plenare și tematice la nivel înalt, ateliere și expoziții. Această hartă arată locurile în care s-a desfășurat conferința anuală a părților interesate în cadrul Zilei Maritime Europene, de la lansarea acesteia.

În paralel cu conferința Zilei Maritime Europene (EMD), în Europa se organizează o serie de evenimente locale asociate, adresate tinerilor și cetățenilor, sub egida „Zilei Maritime Europene în țara mea”. Aceasta permite numeroaselor regiuni europene cu o cultură maritimă să se alăture festivităților și evidențiază rolul vital al mărilor și al oceanelor pentru societățile locale. Harta prezintă cele 150 de evenimente locale sub egida „Zilei Maritime Europene în țara mea” organizate în perioada aprilie-iulie 2019 în 21 de țări diferite (15 din UE și 6 din afara UE), inclusiv activități de curățare a plajelor, tururi ghidate ale porturilor, expoziții pe teme maritime, tururi ecologice în zone cu un patrimoniu maritim semnificativ, excursii cu barca etc. Numeroși organizatori din întreaga UE folosesc evenimentele și pentru a arăta elevilor și studenților Atlasul european al mărilor! Pentru ca această hartă să fie și mai deosebită, am ascuns în ea ceva special. Alăturați-vă festivităților, explorați harta și încercați să rezolvați provocarea din cadrul ediției 2019 a Zilei Maritime Europene în țara mea!

În paralel cu conferința anuală a Zilei Maritime Europene (organizată anul acesta la Den Helder, Țările de Jos, în perioada 20-21 mai 2021), în întreaga Europă sunt organizate o serie de evenimente locale conexe, care se adresează tinerilor și cetățenilor sub egida „Zilei Maritime Europene în țara mea”.
„Ziua Maritimă Europeană în țara mea” este un element esențial al valului de sensibilizare și activism pentru oceane care s-a dezvoltat constant în ultimii ani, iar evenimentele organizate sub această egidă au devenit din ce în ce mai populare, atrăgând peste 30000 de participanți în fiecare an. Activitățile locale, cum ar fi curățarea plajelor, vizite ghidate ale porturilor, expoziții de artă, ateliere, conferințe, seminarii, expoziții pe teme maritime, acțiuni legate de cunoștințele în domeniul marin, tururi ecologice și plimbări în zone cu un patrimoniu maritim semnificativ, excursii cu barca, vizite la muzee maritime, nave, acvarii, șantiere navale etc. vizează un public larg din întreaga Europă, iar componenta distractivă și ludică atrage în mod direct un public mai tânăr. Aceste activități permit multor regiuni europene cu o cultură maritimă să se alăture festivităților și să evidențieze rolul vital al mărilor și oceanelor pentru societățile locale.
Dat fiind că criza provocată de pandemia de COVID-19 nu s-a încheiat încă, „Ziua Maritimă Europeană în țara mea” include în 2021 atât evenimente virtuale, cât și, acolo unde este posibil, evenimente fizice.
Această hartă oferă o imagine de ansamblu a celor 232 de evenimente locale „Ziua Maritimă Europeană în țara mea” din 2021, organizate în 25 de țări diferite (21 din UE și 4 din afara UE). Mulți organizatori folosesc evenimentele și pentru a le prezenta studenților și elevilor din întreaga UE Atlasul european al mărilor.
Pentru ca această hartă să fie și mai deosebită, am ascuns în ea ceva special. Alăturați-vă festivităților, explorați harta și participați la vânătoarea de comori din cadrul ediției 2021 a Zilei Maritime Europene în țara mea.

În paralel cu conferința anuală a Zilei Maritime Europene (organizată anul acesta la Ravenna, Italia, în perioada 19-20 mai 2022), în întreaga Europă sunt organizate o serie de evenimente locale conexe, care se adresează tinerilor și cetățenilor sub egida „Zilei Maritime Europene în țara mea”.
„Ziua Maritimă Europeană în țara mea” este un element esențial al valului de sensibilizare și activism pentru oceane care s-a dezvoltat constant în ultimii ani, iar evenimentele organizate sub această egidă au devenit din ce în ce mai populare, atrăgând peste 50000 de participanți în fiecare an. Activitățile locale, cum ar fi curățarea plajelor, vizite ghidate ale porturilor, expoziții de artă, ateliere, conferințe, seminarii, expoziții pe teme maritime, acțiuni legate de cunoștințele în domeniul marin, tururi ecologice și plimbări în zone cu un patrimoniu maritim semnificativ, excursii cu barca, vizite la muzee maritime, nave, acvarii, șantiere navale etc. vizează un public larg din întreaga Europă, iar componenta distractivă și ludică atrage în mod direct un public mai tânăr. Aceste activități permit multor regiuni europene cu o cultură maritimă să se alăture festivităților și să evidențieze rolul vital al mărilor și oceanelor pentru societățile locale.
Dat fiind că criza provocată de pandemia de COVID-19 nu s-a încheiat încă, „Ziua Maritimă Europeană în țara mea” include în 2022 atât evenimente virtuale, cât și, acolo unde este posibil, evenimente fizice.
Această hartă oferă o imagine de ansamblu a evenimentelor locale „Ziua Maritimă Europeană în țara mea” din 2022, desfășurate în 29 de țări diferite (22 din UE și 7 din afara UE). Mulți organizatori folosesc evenimentele și pentru a le prezenta studenților și elevilor din întreaga UE Atlasul european al mărilor.
Pentru ca această hartă să fie și mai deosebită, am ascuns în ea ceva special. Alăturați-vă festivităților, explorați harta și participați la cursa nautică din cadrul ediției 2022 a Zilei Maritime Europene în țara mea.

În paralel cu conferința anuală a Zilei Maritime Europene (ZME) – care are loc anul acesta la Brest, în Franța, în perioada 24-25 mai 2023 – în întreaga Europă sunt organizate o serie de evenimente locale conexe care se adresează tinerilor și cetățenilor, sub marca „ZME în țara mea”
. „ZME în țara mea” este o parte importantă a valului de sensibilizare și de activism în domeniul oceanic, care a crescut constant în ultimii ani, iar evenimentele desfășurate sub egida sa au devenit din ce în ce mai populare, atrăgând peste 50 000 de participanți în fiecare an. Activități locale, cum ar fi curățarea plajelor, vizite ghidate ale porturilor, expoziții de artă, ateliere, conferințe, seminare, expoziții pe teme maritime, acțiuni legate de cunoștințele în domeniul marin, tururi ecologice și plimbări în zone cu un patrimoniu maritim semnificativ, excursii cu barca, vizite la muzee maritime, nave, acvarii, șantiere navale etc. vizează un public larg din întreaga Europă, iar componenta distractivă și ludică atrage în mod direct un public mai tânăr. Aceste activități permit numeroaselor regiuni europene cu o cultură maritimă să se alăture festivităților și pună în evidență rolul vital al mărilor și oceanelor pentru societățile locale
. „ZME în țara mea” include anul acesta evenimente fizice, virtuale și hibride
. Această hartă oferă o imagine de ansamblu a evenimentelor locale organizate în diferite țări sub egida „ZME în țara mea” 2023. De asemenea, mulți organizatori profită de propriile evenimente pentru a prezenta Atlasul european al mărilor cetățenilor, studenților și elevilor din întreaga UE!
Pentru ca această hartă să fie și mai deosebită, am ascuns în ea ceva special. Alăturați-vă festivităților, explorați harta și încercați să rezolvați jocul Atlas Geocachingl

Acțiunile din cadrul misiunii prezintă eforturile comune de realizare a celor trei obiective ale Misiunii „Refacerea oceanelor și a apelor noastre până în 2030”:

  1. protejarea și refacerea ecosistemelor marine și de apă dulce și a biodiversității, în conformitate cu Strategia UE privind biodiversitatea pentru 2030;
  2. prevenirea și eliminarea poluării oceanelor, mărilor și apelor noastre, în conformitate cu Planul de acțiune al UE privind reducerea la zero a poluării apei, aerului și solului;
  3. realizarea unei economii albastre durabile, neutră din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon și circulară, în conformitate cu propunerea de Lege europeană a climei și cu viziunea holistică consacrată în Strategia privind economia albastră durabilă.

Pentru realizarea acestor obiective, misiunea instituie, de asemenea, doi factori favorizanți:

• sistemul digital de cunoștințe privind oceanele și apele;
• mobilizarea și implicarea publicului.

Faceți clic aici pentru mai multe informații privind acțiunile din cadrul misiunii

În jur de 160 de regiuni din 28 de țări s-au reunit pentru a forma Conferința regiunilor maritime periferice din Europa (CRMP). CRMP s-a organizat în comisii geografice pentru a-și promova identitatea specifică și a coopera pe teme de interes comun pentru fiecare dintre principalele bazine maritime: Arcul Atlantic, zona balcanică și a Mării Negre, zona insulară, bazinul intermediteraneean, Marea Baltică, Marea Nordului. Această hartă arată regiunile membre ale CRMP, care acționează în sensul asigurării nevoilor și intereselor regiunilor sale membre la nivelul instituțiilor UE și al guvernelor naționale. În special, CRMP lucrează pentru îmbunătățirea dimensiunii maritime a Europei, subliniind importanța unei politici maritime integrate, a unei regionalizări sporite a politicii comune în domeniul pescuitului și a unui sistem de siguranță maritimă menit să facă față volumului tot mai mare al traficului maritim.

În Europa există patru structuri de cooperare care vizează protejarea mediului marin, reunind statele membre și țările învecinate care au ape marine comune: convențiile maritime regionale. Această hartă arată regiunile maritime vizate de Convențiile maritime regionale (Convenția de la Helsinki, Convenția de la Barcelona, Convenția de la București și Convenția OSPAR) privind protecția mediului marin. La elaborarea propriilor strategii maritime, statele membre folosesc aceste structuri existente de cooperare regională pentru a se coordona între ele.

In parallel to the annual European Maritime Day (EMD) conference (this year in Svendborg, Denmark, on 30-31 May 2024), a series of local related events are organised across Europe, reaching out to young people and citizens under the ‘EMD in my Country’ label. The objective is for people to realise that activities at sea (coastal tourism, fishing, sailing, shipping, offshore renewable energy, aquaculture etc.) are key for the EU’s citizens and economies. The EU has 68,000 km of coastline and about one third of the EU population lives within 50 km of the coast.
Since the first edition in 2018, the number of European Maritime Day in My Country events has increased significantly, with a wide range of activities such as beach clean-ups, guided tours, art exhibitions, workshops, and conferences. In 2023, 494 events were organised in 31 countries, both in the EU and outside the EU.
EMD In My Country this year includes physical, virtual and hybrid events.
This map offers an overview of the EMD in my Country 2024 local events in different countries. Many organisers also use their events to demonstrate the European Atlas of the Seas to citizens, students and pupils across
To make this map even more unique, we have hidden something special in it. Join the celebrations, explore the map and try to solve the Blue Economy Challenge.

Europa are o rețea amplă de infrastructuri de cercetare marină, care cuprinde o gamă vastă de instalații, inclusiv nave de cercetare și echipamente de bord, instalații de cercetare și testare pe uscat și în larg în domeniul fizicii, biologiei și chimiei, precum și numeroase instalații de observare de la distanță și insitu. Această hartă prezintă diferitele instalații, preluate din baza de date a infrastructurilor de cercetare marină a EurOcean. Dați clic pe hartă pentru a vedea caracteristicile principale pentru fiecare instalație, inclusiv legături și contacte, pentru a accesa detalii suplimentare furnizate de operatorii acestor instalații.

Această hartă prezintă cele patru strategii macroregionale și Strategia maritimă pentru zona Oceanului Atlantic. O „strategie macroregională” este un cadru integrat aprobat de Consiliul European, pentru a aborda provocări comune cu care se confruntă o zonă geografică definită care afectează state membre și țări terțe situate în aceeași zonă geografică, care beneficiază astfel de o cooperare consolidată ce contribuie la realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale.

Instituită în 2008, Ziua Maritimă Europeană este punctul anual de întâlnire în UE privind afacerile maritime și creșterea albastră durabilă. Această conferință reunește factorii de decizie, oameni de știință, reprezentanți ai industriei și ai întregii societăți în cadrul unor sesiuni plenare și tematice la nivel înalt, ateliere și expoziții. Această hartă arată locurile în care s-a desfășurat conferința anuală a părților interesate în cadrul Zilei Maritime Europene, de la lansarea acesteia.

În paralel cu conferința Zilei Maritime Europene (EMD), în Europa se organizează o serie de evenimente locale asociate, adresate tinerilor și cetățenilor, sub egida „Zilei Maritime Europene în țara mea”. Aceasta permite numeroaselor regiuni europene cu o cultură maritimă să se alăture festivităților și evidențiază rolul vital al mărilor și al oceanelor pentru societățile locale. Harta prezintă cele 150 de evenimente locale sub egida „Zilei Maritime Europene în țara mea” organizate în perioada aprilie-iulie 2019 în 21 de țări diferite (15 din UE și 6 din afara UE), inclusiv activități de curățare a plajelor, tururi ghidate ale porturilor, expoziții pe teme maritime, tururi ecologice în zone cu un patrimoniu maritim semnificativ, excursii cu barca etc. Numeroși organizatori din întreaga UE folosesc evenimentele și pentru a arăta elevilor și studenților Atlasul european al mărilor! Pentru ca această hartă să fie și mai deosebită, am ascuns în ea ceva special. Alăturați-vă festivităților, explorați harta și încercați să rezolvați provocarea din cadrul ediției 2019 a Zilei Maritime Europene în țara mea!

În paralel cu conferința anuală a Zilei Maritime Europene (organizată anul acesta la Den Helder, Țările de Jos, în perioada 20-21 mai 2021), în întreaga Europă sunt organizate o serie de evenimente locale conexe, care se adresează tinerilor și cetățenilor sub egida „Zilei Maritime Europene în țara mea”.
„Ziua Maritimă Europeană în țara mea” este un element esențial al valului de sensibilizare și activism pentru oceane care s-a dezvoltat constant în ultimii ani, iar evenimentele organizate sub această egidă au devenit din ce în ce mai populare, atrăgând peste 30000 de participanți în fiecare an. Activitățile locale, cum ar fi curățarea plajelor, vizite ghidate ale porturilor, expoziții de artă, ateliere, conferințe, seminarii, expoziții pe teme maritime, acțiuni legate de cunoștințele în domeniul marin, tururi ecologice și plimbări în zone cu un patrimoniu maritim semnificativ, excursii cu barca, vizite la muzee maritime, nave, acvarii, șantiere navale etc. vizează un public larg din întreaga Europă, iar componenta distractivă și ludică atrage în mod direct un public mai tânăr. Aceste activități permit multor regiuni europene cu o cultură maritimă să se alăture festivităților și să evidențieze rolul vital al mărilor și oceanelor pentru societățile locale.
Dat fiind că criza provocată de pandemia de COVID-19 nu s-a încheiat încă, „Ziua Maritimă Europeană în țara mea” include în 2021 atât evenimente virtuale, cât și, acolo unde este posibil, evenimente fizice.
Această hartă oferă o imagine de ansamblu a celor 232 de evenimente locale „Ziua Maritimă Europeană în țara mea” din 2021, organizate în 25 de țări diferite (21 din UE și 4 din afara UE). Mulți organizatori folosesc evenimentele și pentru a le prezenta studenților și elevilor din întreaga UE Atlasul european al mărilor.
Pentru ca această hartă să fie și mai deosebită, am ascuns în ea ceva special. Alăturați-vă festivităților, explorați harta și participați la vânătoarea de comori din cadrul ediției 2021 a Zilei Maritime Europene în țara mea.

În paralel cu conferința anuală a Zilei Maritime Europene (organizată anul acesta la Ravenna, Italia, în perioada 19-20 mai 2022), în întreaga Europă sunt organizate o serie de evenimente locale conexe, care se adresează tinerilor și cetățenilor sub egida „Zilei Maritime Europene în țara mea”.
„Ziua Maritimă Europeană în țara mea” este un element esențial al valului de sensibilizare și activism pentru oceane care s-a dezvoltat constant în ultimii ani, iar evenimentele organizate sub această egidă au devenit din ce în ce mai populare, atrăgând peste 50000 de participanți în fiecare an. Activitățile locale, cum ar fi curățarea plajelor, vizite ghidate ale porturilor, expoziții de artă, ateliere, conferințe, seminarii, expoziții pe teme maritime, acțiuni legate de cunoștințele în domeniul marin, tururi ecologice și plimbări în zone cu un patrimoniu maritim semnificativ, excursii cu barca, vizite la muzee maritime, nave, acvarii, șantiere navale etc. vizează un public larg din întreaga Europă, iar componenta distractivă și ludică atrage în mod direct un public mai tânăr. Aceste activități permit multor regiuni europene cu o cultură maritimă să se alăture festivităților și să evidențieze rolul vital al mărilor și oceanelor pentru societățile locale.
Dat fiind că criza provocată de pandemia de COVID-19 nu s-a încheiat încă, „Ziua Maritimă Europeană în țara mea” include în 2022 atât evenimente virtuale, cât și, acolo unde este posibil, evenimente fizice.
Această hartă oferă o imagine de ansamblu a evenimentelor locale „Ziua Maritimă Europeană în țara mea” din 2022, desfășurate în 29 de țări diferite (22 din UE și 7 din afara UE). Mulți organizatori folosesc evenimentele și pentru a le prezenta studenților și elevilor din întreaga UE Atlasul european al mărilor.
Pentru ca această hartă să fie și mai deosebită, am ascuns în ea ceva special. Alăturați-vă festivităților, explorați harta și participați la cursa nautică din cadrul ediției 2022 a Zilei Maritime Europene în țara mea.

În paralel cu conferința anuală a Zilei Maritime Europene (ZME) – care are loc anul acesta la Brest, în Franța, în perioada 24-25 mai 2023 – în întreaga Europă sunt organizate o serie de evenimente locale conexe care se adresează tinerilor și cetățenilor, sub marca „ZME în țara mea”
. „ZME în țara mea” este o parte importantă a valului de sensibilizare și de activism în domeniul oceanic, care a crescut constant în ultimii ani, iar evenimentele desfășurate sub egida sa au devenit din ce în ce mai populare, atrăgând peste 50 000 de participanți în fiecare an. Activități locale, cum ar fi curățarea plajelor, vizite ghidate ale porturilor, expoziții de artă, ateliere, conferințe, seminare, expoziții pe teme maritime, acțiuni legate de cunoștințele în domeniul marin, tururi ecologice și plimbări în zone cu un patrimoniu maritim semnificativ, excursii cu barca, vizite la muzee maritime, nave, acvarii, șantiere navale etc. vizează un public larg din întreaga Europă, iar componenta distractivă și ludică atrage în mod direct un public mai tânăr. Aceste activități permit numeroaselor regiuni europene cu o cultură maritimă să se alăture festivităților și pună în evidență rolul vital al mărilor și oceanelor pentru societățile locale
. „ZME în țara mea” include anul acesta evenimente fizice, virtuale și hibride
. Această hartă oferă o imagine de ansamblu a evenimentelor locale organizate în diferite țări sub egida „ZME în țara mea” 2023. De asemenea, mulți organizatori profită de propriile evenimente pentru a prezenta Atlasul european al mărilor cetățenilor, studenților și elevilor din întreaga UE!
Pentru ca această hartă să fie și mai deosebită, am ascuns în ea ceva special. Alăturați-vă festivităților, explorați harta și încercați să rezolvați jocul Atlas Geocachingl

Această hartă este o hartă predictivă a EUNIS privind habitatele de pe fundul mării pentru mările europene. Harta respectă sistemul de clasificare EUNIS 2007-11 acolo unde este cazul și folosește clasificările cele mai detaliate prevăzute de model. Clasificarea habitatelor a EUNIS este un sistem paneuropean cuprinzător care facilitează descrierea și colectarea armonizată a datelor pe teritoriul Europei prin utilizarea de criterii pentru identificarea habitatelor. Clasificarea a fost îmbogățită cu habitate suplimentare atunci când nu există un habitat adecvat în cadrul EUNIS sau dacă lipsesc date. Modelul include doar zona sublitorală; din cauza variabilității ridicate a zonei litorale, absenței unor date detaliate privind substraturile și rezoluției modelului, habitatele litorale, este dificil să se facă estimări privind habitatele litorale la această scară.

Această hartă prezintă zonele biologice clasificate pentru toate apele europene folosite în modelul la scară largă al habitatelor de pe fundul mării al EMODnet (EUSeaMap). Acesta este unul dintre descriptorii de habitat folosiți pentru stabilirea tipului final de habitat. Zonele biologice se stabilesc folosind o gamă variată de variabile fizice și indicatori.

Această hartă prezintă distribuția Posidonia oceanica (cunoscută și sub numele de „iarba lui Neptun” sau iarba de mare sub formă de panglică din Marea Mediterană), o specie de iarbă de mare endemică în Marea Mediterană. Aceasta formează ample pajiști submarine care sunt o componentă importantă a ecosistemului. Fructele plutesc liber și sunt cunoscute în Italia sub numele de „măslinele mării” (l'oliva di mare). Ghemuri de material fibros din frunzele sale, cunoscute sub numele de „egagropili”, ajung pe țărmurile din apropiere.

Această hartă prezintă distribuțiile spațiale modelate ale aflorimentelor coraligene și ale straturilor de alge roșii calcaroase în Marea Mediterană. Aceste bioconstrucții sunt peisaje submarine mediteraneene tipice, care conțin cadre de alge coraliene ce cresc în condiții de lumină slabă. Ele sunt rezultatul activităților animalelor și ale algelor, combinate cu procesele de erodare fizică și biologică. Datorită dimensiunii, biodiversității și producției lor, habitatele coraligene și de alge roșii calcaroase sunt unele dintre cele mai importante ecosisteme din Marea Mediterană și sunt considerate foarte importante atât pentru pescuit, cât și pentru sechestrarea naturală a carbonului.

Această hartă prezintă distribuțiile spațiale modelate ale straturilor de alge roșii calcaroase în Marea Mediterană. Aceste bioconstrucții sunt peisaje submarine mediteraneene tipice, care conțin cadre de alge coraliene ce cresc în condiții de lumină slabă. Ele sunt rezultatul activităților animalelor și ale algelor, combinate cu procesele de erodare fizică și biologică. Datorită dimensiunii, biodiversității și producției lor, habitatele de alge roșii calcaroase sunt unele dintre cele mai importante ecosisteme din Marea Mediterană și sunt considerate foarte importante atât pentru pescuit, cât și pentru reglarea conținutului de carbon.

Această hartă prezintă harta predictivă a habitatelor de pe fundul mării pentru mările europene. Harta a fost creată pe baza descriptorilor clasificați privind habitatele utilizați pentru a stabili habitatul final. Ea respectă sistemul de clasificare a habitatelor predominante din Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin”, acolo unde este cazul, agregând rezultatele modelului, acolo unde este necesar. Directiva-cadru „Strategia pentru mediul marin” a fost adoptată la 17iunie2008 și își propune să protejeze într-o manieră mai eficace mediul marin din Europa.

Se preconizează că schimbările climatice vor avea consecințe importante asupra mediului marin de adâncime, precum acidifierea apei de mare, încălzirea, pierderea de oxigen și scăderea disponibilității hranei pe fundul mării. Se preconizează că aceste schimbări vor pune în pericol multe specii comerciale de mare adâncime, recifele de corali de apă rece și serviciile ecosistemice pe care le oferă. Harta arată predicțiile cu privire la pierderea, conservarea (refugii) și creșterea habitatului pentru coralul de bambus (Acanella arbuscula) în viitor (2081-2100), în cadrul unui scenariu de status-quo al schimbărilor climatice. Studiul care furnizează aceste date face parte din proiectul ATLAS al Orizont 2020, un plan de evaluare transatlantică și de gestionare a spațiului pe baza ecosistemelor apelor de adâncime pentru Europa.

Se preconizează că schimbările climatice vor avea consecințe importante asupra mediului marin de adâncime, precum acidifierea apei de mare, încălzirea, pierderea de oxigen și scăderea disponibilității hranei pe fundul mării. Se preconizează că aceste schimbări vor pune în pericol multe specii comerciale de mare adâncime, recifele de corali de apă rece și serviciile ecosistemice pe care le oferă. Harta arată predicțiile cu privire la pierderea, conservarea (refugii) și creșterea habitatului pentru codul de Atlantic (Gadus morhua) în viitor (2081-2100), în cadrul unui scenariu de status-quo al schimbărilor climatice. Studiul care furnizează aceste date face parte din proiectul ATLAS al Orizont 2020, un plan de evaluare transatlantică și de gestionare a spațiului pe baza ecosistemelor apelor de adâncime pentru Europa.

Se preconizează că schimbările climatice vor avea consecințe importante asupra mediului marin de adâncime, precum acidifierea apei de mare, încălzirea, pierderea de oxigen și scăderea disponibilității hranei pe fundul mării. Se preconizează că aceste schimbări vor pune în pericol multe specii comerciale de mare adâncime, recifele de corali de apă rece și serviciile ecosistemice pe care le oferă. Harta arată predicțiile cu privire la pierderea, conservarea (refugii) și creșterea habitatului pentru sebastă de adânc (Sebastes mentella) în viitor (2081-2100), în cadrul unui scenariu de status-quo al schimbărilor climatice. Studiul care furnizează aceste date face parte din proiectul ATLAS al Orizont 2020, un plan de evaluare transatlantică și de gestionare a spațiului pe baza ecosistemelor apelor de adâncime pentru Europa.

Se preconizează că schimbările climatice vor avea consecințe importante asupra mediului marin de adâncime, precum acidifierea apei de mare, încălzirea, pierderea de oxigen și scăderea disponibilității hranei pe fundul mării. Se preconizează că aceste schimbări vor pune în pericol multe specii comerciale de mare adâncime, recifele de corali de apă rece și serviciile ecosistemice pe care le oferă. Harta arată predicțiile cu privire la pierderea, conservarea (refugii) și creșterea habitatului pentru cambula americană (Hippoglossoides platessoides) în viitor (2081-2100), în cadrul unui scenariu de status-quo al schimbărilor climatice. Studiul care furnizează aceste date face parte din proiectul ATLAS al Orizont 2020, un plan de evaluare transatlantică și de gestionare a spațiului pe baza ecosistemelor apelor de adâncime pentru Europa.

Se preconizează că schimbările climatice vor avea consecințe importante asupra mediului marin de adâncime, precum acidifierea apei de mare, încălzirea, pierderea de oxigen și scăderea disponibilității hranei pe fundul mării. Se preconizează că aceste schimbări vor pune în pericol multe specii comerciale de mare adâncime, recifele de corali de apă rece și serviciile ecosistemice pe care le oferă. Harta arată predicțiile cu privire la pierderea, conservarea (refugii) și creșterea habitatului pentru coralii din specia Acanthogorgia armata în viitor (2081-2100), în cadrul unui scenariu de status-quo al schimbărilor climatice. Studiul care furnizează aceste date face parte din proiectul ATLAS al Orizont 2020, un plan de evaluare transatlantică și de gestionare a spațiului pe baza ecosistemelor apelor de adâncime pentru Europa.

Se preconizează că schimbările climatice vor avea consecințe importante asupra mediului marin de adâncime, precum acidifierea apei de mare, încălzirea, pierderea de oxigen și scăderea disponibilității hranei pe fundul mării. Se preconizează că aceste schimbări vor pune în pericol multe specii comerciale de mare adâncime, recifele de corali de apă rece și serviciile ecosistemice pe care le oferă. Harta arată predicțiile cu privire la pierderea, conservarea (refugii) și creșterea habitatului pentru coralul alb (Madrepora oculata) în viitor (2081-2100), în cadrul unui scenariu de status-quo al schimbărilor climatice. Studiul care furnizează aceste date face parte din proiectul ATLAS al Orizont 2020, un plan de evaluare transatlantică și de gestionare a spațiului pe baza ecosistemelor apelor de adâncime pentru Europa.

Se preconizează că schimbările climatice vor avea consecințe importante asupra mediului marin de adâncime, precum acidifierea apei de mare, încălzirea, pierderea de oxigen și scăderea disponibilității hranei pe fundul mării. Se preconizează că aceste schimbări vor pune în pericol multe specii comerciale de mare adâncime, recifele de corali de apă rece și serviciile ecosistemice pe care le oferă. Harta arată predicțiile cu privire la pierderea, conservarea (refugii) și creșterea habitatului pentru coralul alb de piatră (Lophelia pertusa) în viitor (2081-2100), în cadrul unui scenariu de status-quo al schimbărilor climatice. Studiul care furnizează aceste date face parte din proiectul ATLAS al Orizont 2020, un plan de evaluare transatlantică și de gestionare a spațiului pe baza ecosistemelor apelor de adâncime pentru Europa.

Se preconizează că schimbările climatice vor avea consecințe importante asupra mediului marin de adâncime, precum acidifierea apei de mare, încălzirea, pierderea de oxigen și scăderea disponibilității hranei pe fundul mării. Se preconizează că aceste schimbări vor pune în pericol multe specii comerciale de mare adâncime, recifele de corali de apă rece și serviciile ecosistemice pe care le oferă. Harta arată predicțiile cu privire la pierderea, conservarea (refugii) și creșterea habitatului pentru coralul din specia Desmophyllum dianthus în viitor (2081-2100), în cadrul unui scenariu de status-quo al schimbărilor climatice. Studiul care furnizează aceste date face parte din proiectul ATLAS al Orizont 2020, un plan de evaluare transatlantică și de gestionare a spațiului pe baza ecosistemelor apelor de adâncime pentru Europa.

Se preconizează că schimbările climatice vor avea consecințe importante asupra mediului marin de adâncime, precum acidifierea apei de mare, încălzirea, pierderea de oxigen și scăderea disponibilității hranei pe fundul mării. Se preconizează că aceste schimbări vor pune în pericol multe specii comerciale de mare adâncime, recifele de corali de apă rece și serviciile ecosistemice pe care le oferă. Harta arată predicțiile cu privire la pierderea, conservarea (refugii) și creșterea habitatului pentru coralul din specia Paragorgia arborea în viitor (2081-2100), în cadrul unui scenariu de status-quo al schimbărilor climatice. Studiul care furnizează aceste date face parte din proiectul ATLAS al Orizont 2020, un plan de evaluare transatlantică și de gestionare a spațiului pe baza ecosistemelor apelor de adâncime pentru Europa.

Se preconizează că schimbările climatice vor avea consecințe importante asupra mediului marin de adâncime, precum acidifierea apei de mare, încălzirea, pierderea de oxigen și scăderea disponibilității hranei pe fundul mării. Se preconizează că aceste schimbări vor pune în pericol multe specii comerciale de mare adâncime, recifele de corali de apă rece și serviciile ecosistemice pe care le oferă. Harta arată predicțiile cu privire la pierderea, conservarea (refugii) și creșterea habitatului pentru halibutul negru (Reinhardtius hippoglossoides) în viitor (2081-2100), în cadrul unui scenariu de status-quo al schimbărilor climatice. Studiul care furnizează aceste date face parte din proiectul ATLAS al Orizont 2020, un plan de evaluare transatlantică și de gestionare a spațiului pe baza ecosistemelor apelor de adâncime pentru Europa.

Se preconizează că schimbările climatice vor avea consecințe importante asupra mediului marin de adâncime, precum acidifierea apei de mare, încălzirea, pierderea de oxigen și scăderea disponibilității hranei pe fundul mării. Se preconizează că aceste schimbări vor pune în pericol multe specii comerciale de mare adâncime, recifele de corali de apă rece și serviciile ecosistemice pe care le oferă. Harta arată predicțiile cu privire la pierderea, conservarea (refugii) și creșterea habitatului pentru peștii din specia Helicolenus dactylopterus în viitor (2081-2100), în cadrul unui scenariu de status-quo al schimbărilor climatice. Studiul care furnizează aceste date face parte din proiectul ATLAS al Orizont 2020, un plan de evaluare transatlantică și de gestionare a spațiului pe baza ecosistemelor apelor de adâncime pentru Europa.

Se preconizează că schimbările climatice vor avea consecințe importante asupra mediului marin de adâncime, precum acidifierea apei de mare, încălzirea, pierderea de oxigen și scăderea disponibilității hranei pe fundul mării. Se preconizează că aceste schimbări vor pune în pericol multe specii comerciale de mare adâncime, recifele de corali de apă rece și serviciile ecosistemice pe care le oferă. Harta arată predicțiile cu privire la pierderea, conservarea (refugii) și creșterea habitatului pentru peștii grenadieri de piatră (Coryphaenoides rupestris) în viitor (2081-2100), în cadrul unui scenariu de status-quo al schimbărilor climatice. Studiul care furnizează aceste date face parte din proiectul ATLAS al Orizont 2020, un plan de evaluare transatlantică și de gestionare a spațiului pe baza ecosistemelor apelor de adâncime pentru Europa.

Această hartă arată anomaliile la nivelul concentrației de clorofilă din oceanele lumii. Clorofila este un indicator al biomasei fitoplanctonului. Datele sunt furnizate de sateliți (MODIS-Aqua) pentru anul 2016 și sunt puse la dispoziție de Centrul Comun de Cercetare (JRC). Fitoplanctonul este format din alge monocelulare microscopice, care plutesc pe suprafața oceanului și sunt principalii producători de la baza lanțului trofic marin. Clorofila este un pigment fotosintetic, prezent în mod frecvent în toate speciile de fitoplancton, care le conferă acestora culoarea verde. Datorită culorii verzi distincte a pigmentului clorofilei, se pot folosi senzorii optici ai sateliților pentru a vizualiza distribuția clorofilei și, astfel, a fitoplanctonului din oceanele noastre. Concentrația de clorofilă permite estimarea biomasei vii de fitoplancton din stratul de suprafață. Anomalia la nivelul clorofilei reprezintă abaterea de la situația medie. Astfel, o anomalie pozitivă indică dezvoltarea de noi alge.

Această hartă prezintă anomaliile la nivelul temperaturii la suprafața apei. Datele sunt furnizate de Centrul Comun de Cercetare (JRC), pe baza senzorului satelitului MODIS-Terra SST anomalies, 2015. Temperatura la suprafața apei este un indicator standard furnizat de senzorii termici cu infraroșu ai sateliților și de senzorii optici, completați cu benzile infraroșii. Temperatura la suprafața oceanului influențează vremea, inclusiv uraganele, dar și viața plantelor și a animalelor din ocean. O anomalie la nivelul temperaturii la suprafața apei reprezintă abaterea de la situația medie, care poate fi de două feluri (apa este mai rece sau mai caldă). Harta prezintă anomaliile pozitive (peste zero) cu culoarea portocalie în majoritatea regiunilor mărilor și oceanelor europene, evidențiind încălzirea treptată a oceanelor în ansamblu.

Această hartă arată concentrația lunară de clorofilă a de la suprafața oceanelor lumii. Produsul este furnizat de Copernicus și folosește mai mulți senzori optici ai sateliților (SeaWiFS, MODIS-Aqua, MERIS, VIIRSN și OLCI-S3A) și se calculează folosind programul de procesare Copernicus GlobColour. El arată concentrația medie de clorofilă a (în mg pe metru cub), la suprafața oceanului, în ultima lună, în regiunile care nu erau acoperite de nori. Clorofila este un indicator al abundenței planctonului fotosintetic, principalul producător din ocean. Fitoplanctonul este format din alge monocelulare minuscule, care plutesc pe suprafața oceanului și care conțin pigmentul verde clorofilă, care le permite să folosească energia luminii solare pentru a transforma CO2 în zaharuri și oxigen. Datorită culorii verzi distincte a pigmentului clorofilei, se pot folosi senzorii optici ai sateliților pentru a vizualiza distribuția clorofilei și, astfel, a fitoplanctonului din oceanele noastre.

Această hartă arată concentrația zilnică de clorofilă a de la suprafața oceanelor lumii. Produsul este furnizat de Copernicus și folosește mai mulți senzori optici ai sateliților (SeaWiFS, MODIS-Aqua, MERIS, VIIRSN și OLCI-S3A) și se calculează folosind programul de procesare Copernicus GlobColour. El arată concentrația zilnică de clorofilă a aproape în timp real (în mg pe metru cub), la suprafața oceanului, în regiunile care nu erau acoperite de nori. Clorofila a este un indicator al abundenței planctonului fotosintetic, principalul producător din ocean. Fitoplanctonul este format din alge monocelulare minuscule, care plutesc pe suprafața oceanului și care conțin pigmentul verde clorofilă, care le permite să folosească energia luminii solare pentru a transforma CO2 în zaharuri și oxigen. Datorită culorii verzi distincte a pigmentului clorofilei, se pot folosi senzorii optici ai sateliților pentru a vizualiza distribuția clorofilei și, astfel, a fitoplanctonului din oceanele noastre.

Această hartă arată concentrația de clorofilă din oceanele lumii, un indicator al biomasei fitoplanctonului. Datele sunt furnizate de sateliți (MODIS-Aqua) pentru anul 2016 și sunt puse la dispoziție de Centrul Comun de Cercetare (JRC). Fitoplanctonul este format din alge monocelulare minuscule, care plutesc pe suprafața oceanului și sunt principalii producători de la baza lanțului trofic marin. Clorofila este un pigment fotosintetic, prezent în mod frecvent în toate speciile de fitoplancton, care le conferă acestora culoarea verde. Datorită culorii verzi distincte a pigmentului clorofilei, se pot folosi senzorii optici ai sateliților pentru a vizualiza distribuția clorofilei și, astfel, a fitoplanctonului din oceanele noastre. Concentrația de clorofilă permite estimarea biomasei vii de fitoplancton din stratul de suprafață.

Această hartă arată temperatura la suprafața apei (în grade Celsius), furnizată de măsurătorile efectuate de sateliți. Datele sunt furnizate de Centrul Comun de Cercetare (JRC), pe baza senzorului satelitului MODIS-Terra SST climatology, 2016. Temperatura la suprafața apei este un indicator standard furnizat de senzorii termici cu infraroșu ai sateliților și de senzorii optici, completați cu benzile infraroșii. Temperatura la suprafața oceanului influențează vremea, inclusiv uraganele, dar și viața plantelor și a animalelor din ocean.

Această hartă prezintă transparența apei din partea superioară a oceanului pentru anul 2016. Datele sunt furnizate de Centrul Comun de Cercetare (JRC), pe baza senzorului satelitului MODIS-Aqua Kd490 climatology 2016. Gradul de transparență al unui lac, al unei mări sau al unui ocean depinde de cât de mult poate pătrunde lumina solară în apă. Transparența apei depinde de numărul de particule din apă. Particulele pot să fie vii (de exemplu, fitoplancton, alge microscopice) sau nebiologice (de exemplu, sedimente datorate eroziunilor sau alte materiale dizolvate). Coeficientul de atenuare difuză Kd490 măsoară lumina care penetrează în coloana de apă la lungimile de undă verzi-albastre (aprox. 490 nm). Acesta este un bun indicator al transparenței apei, datorându-se acțiunii combinate a absorbției și a retrodifuziei elementelor din apă și a structurii câmpului luminos adiacent. Transparența apei este unul dintre indicatorii-cheie pentru evaluarea calității apei.

Oceanele, mările și coastele Europei sunt un vector important în economia europeană, creând atât locuri de muncă, cât și valoare. Economia albastră include activitățile economice legate de oceane, mări și coaste și acoperă o gamă vastă de sectoare consacrate și emergente, interdependente. Această hartă prezintă informații privind ocuparea forței de muncă în porturi, depozite și construcții în cadrul unor proiecte legate de apă în Uniunea Europeană. Ea prezintă procentul de persoane ocupate în acest sector comparativ cu numărul total de angajați din economia albastră. Pentru fiecare țară veți găsi informații privind ocuparea forței de muncă în fiecare subsector (transportul și depozitarea mărfurilor, proiecte legate de apă, activități de servicii), evoluția ocupării generale a forței de muncă în acest sector începând cu anul 2009 și numărul de persoane care lucrează în acest sector.

Proprietarul datelor: DG MARE

Vizualizare tablouri de bord

Oceanele, mările și coastele Europei sunt un vector important în economia europeană, creând atât locuri de muncă, cât și valoare. Economia albastră include activitățile economice legate de oceane, mări și coaste și acoperă o gamă vastă de sectoare consacrate și emergente, interdependente. Această hartă prezintă informații privind ocuparea forței de muncă în principalele sectoare consacrate ale economiei albastre (turismul de coastă, resurse biologice marine, resurse nebiologice marine, activități portuare, construcția și reparația de nave și transporturi maritime) în Uniunea Europeană, pentru fiecare stat membru. Ea prezintă procentul de persoane care lucrează în economia albastră comparativ cu populația angajată totală; pentru fiecare țară puteți găsi informații privind ocuparea forței de muncă în fiecare sector și evoluția economiei albastre per ansamblu, începând cu 2009.

Proprietarul datelor: DG MARE

Vizualizare tablouri de bord

Oceanele, mările și coastele Europei sunt un vector important în economia europeană, creând atât locuri de muncă, cât și valoare. Economia albastră include activitățile economice legate de oceane, mări și coaste și acoperă o gamă vastă de sectoare consacrate și emergente, interdependente. Această hartă prezintă informații privind ocuparea forței de muncă în sectorul construcției și al reparațiilor de nave în Uniunea Europeană. Ea prezintă procentul de persoane care lucrează în acest sector comparativ cu numărul total de angajați din economia albastră. Pentru fiecare țară veți găsi informații privind ocuparea forței de muncă în fiecare subsector (construcția de nave, reparații, echipamente, utilaje), evoluția ocupării generale a forței de muncă în acest sector începând cu anul 2009 și numărul exact de persoane care lucrează în acest sector în fiecare an.

Proprietarul datelor: DG MARE

Vizualizare tablouri de bord

Oceanele, mările și coastele Europei sunt un vector important în economia europeană, creând atât locuri de muncă, cât și valoare. Economia albastră include activități economice legate de oceane, mări și coaste și acoperă o gamă amplă de sectoare consacrate și emergente, interdependente. Această hartă prezintă informații privind ocuparea forței de muncă în sectorul extracției de minereuri, petrol și gaze pe platforme marine în Uniunea Europeană. Ea prezintă procentul de persoane ocupate în aceste sectoare comparativ cu numărul total de angajați din economia albastră. Pentru fiecare țară veți găsi informații privind ocuparea forței de muncă în fiecare subsector (extracție și activități auxiliare), evoluția ocupării generale a forței de muncă în acest sector începând cu anul 2009 și numărul exact de persoane care lucrează în acest sector în fiecare an.

Proprietarul datelor: DG MARE

Vizualizare tablouri de bord

Oceanele, mările și coastele Europei sunt un vector important în economia europeană, creând atât locuri de muncă, cât și valoare. Economia albastră include activități economice legate de oceane, mări și coaste și acoperă o gamă amplă de sectoare consacrate și emergente, interdependente. Această hartă prezintă informații privind ocuparea forței de muncă în sectorul extracției (pescuit și acvacultură) și al comercializării resurselor biologice marine din Uniunea Europeană. Ea prezintă procentul de persoane care lucrează în aceste sectoare comparativ cu numărul total de angajați din economia albastră în fiecare stat membru. Pentru fiecare țară veți găsi informații privind ocuparea forței de muncă în fiecare subsector (acvacultură, pescuit de specii sălbatice, prelucrare și distribuție), evoluția ocupării generale a forței de muncă în sectorul resurselor biologice marine începând cu anul 2009 și numărul exact de persoane care lucrează în acest sector în fiecare an.

Proprietarul datelor: DG MARE

Vizualizare tablouri de bord

Oceanele, mările și coastele Europei sunt un vector important în economia europeană, creând atât locuri de muncă, cât și valoare. Economia albastră include activități economice legate de oceane, mări și coaste și acoperă o gamă amplă de sectoare consacrate și emergente, interdependente. Această hartă prezintă informații privind ocuparea forței de muncă în sectorul transporturilor maritime în Uniunea Europeană. Ea prezintă procentul de persoane care lucrează în acest sector comparativ cu numărul total de angajați din economia albastră. Pentru fiecare țară veți găsi informații privind ocuparea forței de muncă în fiecare subsector (transporturi maritime și de coastă, transporturi pe căile navigabile interioare, închirieri), evoluția ocupării generale a forței de muncă în acest sector începând cu anul 2009 și numărul de persoane care lucrează în acest sector, în fiecare țară și în fiecare an.

Proprietarul datelor: DG MARE

Vizualizare tablouri de bord

Oceanele, mările și coastele Europei sunt un vector important în economia europeană, creând atât locuri de muncă, cât și valoare. Economia albastră include activități economice legate de oceane, mări și coaste și acoperă o gamă amplă de sectoare consacrate și emergente, interdependente. Această hartă prezintă informații privind ocuparea forței de muncă în sectorul turismului de coastă în Uniunea Europeană. Mai exact, harta prezintă informații privind procentul de persoane ocupate în acest sector comparativ cu numărul total de angajați din economia albastră în fiecare stat membru. Pentru fiecare țară veți găsi informații privind ocuparea forței de muncă în fiecare subsector (cazare, transporturi și altele), evoluția ocupării generale a forței de muncă în sectorul turismului de coastă începând cu anul 2009 și numărul exact de persoane care lucrează în sectorul turismului de coastă în fiecare an.

Proprietarul datelor: DG MARE

Vizualizare tablouri de bord

Această hartă arată poziția balizelor plutitoare aflate în prezent în mările și oceanele de pe glob. Aceste date sunt furnizate aproape în timp real de EMODnet Physics. Baliza plutitoare este un tip de instrument oceanografic care colectează automat date privind mediul din mări și oceane. Aceste balize plutesc liber și circulă în funcție de curenții de apă și de senzorii-gazdă. Sistemele autonome de măsurare instalate pe balize permit măsurarea unor parametri oceanografici standard (temperatura, salinitatea, curenții) și, în unele cazuri, a altor parametri, precum turbiditatea, oxigenul și fluorescența clorofilei. De exemplu, balizele sunt folosite pentru a măsura mișcarea suprafeței apei sub forma unui tren de unde. Trenul de unde este analizat pentru a determina statistici precum înălțimea și perioada semnificativă a valului și direcția valului. Aceste date sunt importante pentru a înțelege dinamica oceanelor; ele sunt folosite în modelele informatice pentru a face estimări privind modificarea oceanelor.

Această hartă arată poziția dispozitivelor Ferrybox din mările și oceanele din întreaga lume. Aceste informații sunt furnizate aproape în timp real de EMODnet Physics. Dispozitivul Ferrybox este un sistem de monitorizare automată a apei de suprafață, montat pe sistemul de flux continuu al unei nave. Sistemele Ferrybox se montează pe navele comerciale (de exemplu, un feribot de pasageri sau o navă ce transportă mărfuri) și pe navele de cercetare, ai căror proprietari doresc să facă acest lucru. Sistemul Ferrybox este prevăzut cu diferiți senzori care colectează automat date privind parametrii fizici (de exemplu, salinitatea, temperatura, turbiditatea), chimici (elemente nutritive, pH, O2, CO2 și carbonul organic dizolvat) și biologici [de exemplu, clorofila, un indicator al fitoplanctonului (plante microscopice)] din ocean. Aceste informații pot fi folosite pentru a evalua calitatea apei marine și ecologia marină și pot conduce la o mai bună înțelegere a interacțiunilor aer-mare, de exemplu schimbul de gaze CO2 și schimbările globale, inclusiv acidifierea oceanelor.

Această hartă arată poziția planoarelor submarine din mările și oceanele de pe glob. Aceste informații sunt furnizate aproape în timp real de EMODnet Physics. Planoarele submarine sunt instrumente oceanografice care colectează automat date privind oceanele și monitorizează mările. Planoarele se deplasează în apă pe direcția verticală, asemenea tăieturilor făcute cu o pânză de ferăstrău. De regulă, planoarele sunt prevăzute cu senzori care măsoară parametri precum temperatura, conductivitatea (pentru a calcula salinitatea), curenții, fluorescența clorofilei (un indicator al fitoplanctonului), retrodifuzia optică, adâncimea fundului mării și (ocazional) retrodifuzia acustică. Ele ajung la diferite adâncimi ale apei și navighează cu ajutorul comunicării prin GPS la suprafață, al senzorilor de presiune, al senzorilor de înclinare și al busolelor magnetice care furnizează date temporale și spațiale.

Această hartă arată poziția platformelor de ancorare din mările și oceanele de pe glob. Datele sunt furnizate de EMODnet Physics. Platformele de ancorare sunt structuri fixe care pot fi utilizate pentru a monitoriza oceanul de la suprafața mării la fundul mării. Ancorajele sunt realizate din sârmă groasă și cablu și sunt fixate în coloana de apă prin diferite dispozitive de plutire, precum bilele de sticlă și flotoarele din spumă sintactică. La platforma de ancorare sunt atașate diferite instrumente, senzori și mecanisme de testare, pentru măsurarea parametrilor fizici, chimici și biologici ai oceanului. Unii senzori sunt automatizați și colectează și transmit date la interval de câteva ore. Din categoria senzorilor automatizați fac parte senzorii CTD (care măsoară conductivitatea, temperatura și adâncimea), curentometrele (de exemplu, dispozitive Doppler acustice de măsurare a curenților sau dispozitive perimate de măsurare a curenților cu ajutorul rotoarelor) și unii senzori chimici, precum clorofila a, un indicator al fitoplanctonului. Alte instrumente testează apa (de exemplu, pentru a colecta fitoplanctonul, plantele microscopice) sau captează substanțele organice care cad pe fundul mării (de exemplu, capcanele de sedimente). Ancorajele pot fi folosite în zona de coastă și în largul oceanului, pe perioade lungi, de exemplu cel puțin un an, și sunt alimentate cu baterii alcaline sau pe bază de litiu. Senzorii și dispozitivele de testare au nevoie de întreținere regulată, de exemplu anual. În general, navele de cercetare se ocupă de întreținere.

Această hartă prezintă poziția radarelor de înaltă frecvență (radare IF). Aceste informații sunt furnizate aproape în timp real de EMODnet Physics. Radarele IF sunt instalate pe uscat și folosesc instrumente de teledetecție pentru a măsura câmpurile de viteză ale curenților de suprafață în apropierea coastei. Graficele obținute astfel asigură o rezoluție superioară în spațiu comparativ cu tehnicile precedente, precum rețelele de curentometre. Cu ajutorul unui sistem cu radare IF, se pot genera aproape în timp real hărți complete cu câmpurile curenților [viteza apei mării (în m/s) și direcția vitezei apei mării (grade)]. Aceste informații sunt utile pentru transportul maritim, cunoștințele despre curenți putând reduce consumul de combustibil și, ulterior, și costurile de transport. Curenții au un potențial imens de a genera energie electrică în viitor, prin valorificarea energiei cinetice a curenților marini.

Această hartă arată poziția senzorilor plutitori Argo care se află în prezent în mările și oceanele de pe glob. Aceste informații sunt furnizate aproape în timp real de EMODnet Physics. Argo este un ansamblu global de 3800 de senzori care plutesc liber și care colectează date privind mediul oceanic, inclusiv măsurători ale temperaturii și salinității și viteza actuală a curenților la o adâncime de până la 2000 m. Senzorii Argo transmit automat date care sunt făcute publice la câteva ore de la colectare. În 20 de ani, senzorii plutitori Argo din oceane au creat 2 milioane de profiluri pentru oceane. Datele revoluționează cunoștințele noastre despre dinamica oceanelor și despre conținutul lor de căldură. De asemenea, datele sunt asimilate aproape în timp real în modele informatice operaționale, pentru a realiza previziuni pe termen scurt privind curenții (de exemplu, în cazul deversărilor de petrol în larg, al operațiunilor de căutare și salvare) și temperatura (de exemplu, pentru pescuit), previziuni sezoniere și interanuale (de exemplu, fenomenul El Niño) și previziuni pe termen mai lung, la nivel de decenii, privind sistemul climatic al oceanului/atmosferei, cum sunt cele ale Grupului interguvernamental privind schimbările climatice (IPCC).

Această hartă prezintă poziția stațiilor de măsurare pentru corpurile de apă din Europa. Informațiile sunt furnizate de EMODnet Physics. O stație de măsurare a cursurilor de apă sau o stație hidrometrică este un instrument amplasat pe uscat care monitorizează și testează corpurile de apă de pe uscat (pâraie, puțuri, lacuri, canale, lacuri de acumulare sau alte corpuri de apă). Instrumentele din aceste stații măsoară diferiți parametri, precum adâncimea apei, debitul, chimia apei și temperatura apei. Datele sunt folosite de hidrologi sau de specialiștii de mediu pentru a monitoriza și a testa corpurile terestre de apă (pâraie, puțuri, lacuri, canale, lacuri de acumulare sau alte corpuri de apă), pentru a monitoriza calitatea apei și biocenoza (organismele vii). Amplasarea stațiilor de măsurare se regăsește deseori pe hărțile topografice. Unele stații de măsurare au un grad ridicat de automatizare și pot avea dispozitive de telemetrie pentru a transmite date unei instalații centrale de înregistrare a datelor.

Balizele plutitoare sunt instrumente oceanografice care colectează automat date de mediu privind oceanele. Aceste balize plutesc liber și circulă în funcție de curenții de apă și de senzorii-gazdă. Sistemele autonome de măsurare instalate pe balize permit măsurarea unor parametri oceanografici standard (temperatura, salinitatea, curenții) și, în unele cazuri, a altor parametri, precum turbiditatea, oxigenul și fluorescența clorofilei. Aceste observații sunt transmise prin satelit, sunt utilizate imediat pentru a îmbunătăți previziunile și a spori siguranța marină și sunt puse la dispoziție prin intermediul unor inițiative privind datele deschise privind mediul marin, cum ar fi EMODnet. Acest efort global de colectare a datelor este coordonat de Grupul de cooperare pentru balize de colectare a datelor (Data Buoy Cooperation Panel – DBCP). Această hartă prezintă traiectoriile flotei mondiale de balize plutitoare din luna precedentă.

www.oceansatlas.org - Această hartă prezintă oceanele lumii împărțite în ecosisteme marine de mari dimensiuni, fiecare prezentând caracteristici specifice în ceea ce privește fundul mării și de natură fizică și biologică. Un ecosistem marin de mari dimensiuni are suprafața de aproximativ 200000 km² sau mai mult și vizează zonele de coastă care fac legătura dintre estuarele și bazinele hidrografice, în direcția mării, și limitele marginilor continentale. Ecosistemele marine de mari dimensiuni sunt utile pentru gestionarea durabilă a resurselor oceanice (de exemplu, peștele).

Această hartă arată modelele geologice ale coastelor europene. Datele prezintă diferite tipuri de formațiuni ale liniei de țărm și de coastă, cu 13 tipuri geologice și 20 de tipuri geomorfologice, de la roci dure la sedimente moi și nămoloase, de la plaje naturale la zone portuare și formațiuni de apărare a coastelor. Aceste date au fost obținute în cadrul proiectului EUROSION, folosind multiple imagini digitale pentru a crea o segmentare a liniei de țărm. Identificarea liniei de țărm este un pas important în monitorizarea zonelor de coastă cu scopul de a analiza efectele eroziunii și de a sprijini managementul integrat al zonei costiere (ICZM).

Această hartă prezintă informații privind managementul integrat al zonei costiere (ICZM) în Europa. Aceste date sunt rezultatele proiectului european OURCOAST. Managementul integrat al zonei costiere este un proces de gestionare a coastelor care folosește o abordare integrată în ceea ce privește toate aspectele zonei de coastă, inclusiv frontierele geografice și politice. Aceasta permite evaluarea riscurilor și a efectelor schimbărilor climatice și adaptarea la acestea, precum și promovarea de soluții durabile pentru practicile de gestionare a zonei costiere.

Această hartă prezintă migrarea liniilor de țărm în Europa. Ea furnizează informații privind modul în care se modifică liniile de țărm – punctul în care uscatul întâlnește marea sau oceanul. Harta migrării liniilor de țărm este produsă de EMODnet - Departamentul de geologie și permite vizualizarea comportamentului liniilor de țărm la nivel paneuropean în perioada 2007-2017. Aceasta identifică zonele de migrare spre uscat (eroziune sau submersiune), stabilitatea și migrarea spre mare (acreție sau emergență) la diferite scări spațiale. Harta oferă informații utile privind unul dintre cele mai vizibile efecte ale schimbărilor climatice în Europa. Monitorizarea zonelor de coastă cu scopul de a analiza efectele eroziunii poate sprijini managementul integrat al zonei costiere (ICZM).

Se preconizează că schimbările climatice vor amenința numeroase specii comerciale de pești de adâncime, de bureți și recifele de corali de apă rece, precum și serviciile pe care le furnizează oamenilor (de exemplu, resursele alimentare). Măsurile de conservare bazate pe zone, precum zonele marine protejate, sunt instrumente esențiale pentru protejarea acestor ecosisteme marine vulnerabile. Cu toate acestea, aceste măsuri ar trebui luate în cele mai bune zone pentru conservarea în mod eficient a ecosistemelor și pe termen lung și, dacă este posibil, ar trebui să aibă un impact minim asupra activităților umane precum pescuitul. Au fost efectuate scenarii de conservare spațială bazate pe informații spațiale de mai multe tipuri (specii, habitate, utilizări umane etc.), care au permis identificarea zonelor care au răspuns cel mai bine obiectivelor de conservare specifice. Harta afișează domeniile prioritare pentru conservarea mai multor ecosisteme marine vulnerabile de adâncime, luând în considerare evoluția preconizată a habitatului în cadrul unui scenariu de status-quo al schimbărilor climatice, de conectivitatea dintre diferite zone, precum și de implicațiile economice pentru activitățile umane, cum ar fi pescuitul și mineritul de adâncime. Studiul care furnizează aceste date face parte din proiectul ATLAS al Orizont 2020, un plan de evaluare transatlantică și de gestionare a spațiului pe baza ecosistemelor apelor de adâncime pentru Europa.

Această hartă prezintă rețeaua de situri marine Natura 2000 în Europa. Rețeaua Natura 2000 a fost creată în baza Directivei Păsări din 1979 și a Directivei Habitate din 1992, care au stabilit arii de protecție specială (SPA) și arii cu interes special de conservare (sau situri de importanță comunitară, SIC) pentru a asigura supraviețuirea pe termen lung a celor mai valoroase și mai amenințate specii și habitate din Europa. Natura 2000 acoperă toate țările UE, atât pe uscat, cât și pe mare, ocupând peste 18% din suprafața terestră a UE și aproape 6% din teritoriul său marin. Aceasta este cea mai mare rețea coordonată de arii de conservare din lume și constituie un instrument-cheie pentru protejarea biodiversității în Uniunea Europeană.

Temperatura la suprafața mării este temperatura apei în apropierea suprafeței oceanului. Temperatura oceanului depinde de cantitatea de energie solară absorbită la suprafață, determinată de latitudine, de condițiile meteorologice și de gheața mării, precum și de modul în care această energie este distribuită în întregul ocean prin mișcarea valurilor, maree și curenți. Oamenii de știință măsoară temperatura oceanelor, dat fiind că aceasta este un parametru important în prognozele meteorologice și climatice. Unul dintre instrumentele oceanografice utilizate pentru colectarea automată a acestor măsurători de temperatură constă în balizele plutitoare care se deplasează liber în jurul oceanului, în funcție de curenții de apă și senzorii-gazdă. Aceste observații sunt transmise prin satelit, sunt utilizate imediat pentru a îmbunătăți previziunile și a spori siguranța marină și sunt puse la dispoziție prin intermediul unor inițiative privind datele deschise privind mediul marin, cum ar fi EMODnet. Acest efort global de colectare a datelor este coordonat de Grupul de cooperare pentru balize de colectare a datelor (Data Buoy Cooperation Panel – DBCP). Această hartă prezintă măsurătorile de temperatură înregistrate în luna precedentă de flota mondială de balize plutitoare.

Această hartă prezintă raportul (%) dintre zonele marine protejate și suprafețele terestre pentru fiecare țară europeană. Au fost instituite zone marine protejate în toate oceanele lumii, pentru a proteja speciile și ecosistemele vulnerabile, pentru a conserva biodiversitatea și a reduce la minimum riscul de dispariție, pentru a restabili integritatea ecosistemelor, pentru a separa utilizările astfel încât să se evite conflictele între utilizatori și pentru a spori productivitatea populațiilor de pești și de nevertebrate maritime. Ele asigură o mai bună sensibilizare a populației cu privire la conservarea marină și sunt folosite pe scară largă în întreaga lume ca instrumente de gestionare pentru promovarea utilizării durabile a resurselor marine. Numeroase zone marine protejate funcționează și ca laboratoare vii, fiind esențiale pentru cercetări științifice și descoperiri în beneficiul omenirii. Atunci când sunt gestionate într-o manieră eficace, zonele marine protejate sprijină economia albastră, contribuind la durabilitatea stocurilor de pește și stimulând turismul.

Această hartă prezintă numărul de întreprinderi cu o creștere economică de cel puțin 10% în regiunile de coastă și în cele necostiere. Demografia întreprinderilor oferă informații privind ratele de înființare, desființare și supraviețuire ale întreprinderilor, precum și date aferente privind ocuparea forței de muncă. Datele demografice privind întreprinderile pot fi utilizate pentru a analiza dinamica și inovarea de pe diverse piețe și furnizează informații-cheie pentru procesul decizional în materie de politici. Principalii indicatori folosiți privind ocuparea forței de muncă sunt numărul de persoane ocupate și numărul de angajați.

Această hartă prezintă procentul din populație care este afectată de activitățile maritime, de exemplu procentul din populația regiunilor UE care locuiește în zonele de servicii maritime. O zonă de servicii maritime este o zonă care poate fi atinsă într-o anumită durată de deplasare, pornind dintr-un loc de pe coastă și utilizând rețeaua de transport existentă.

Această hartă compară ocuparea forței de muncă în regiunile de coastă și în cele necostiere. Această analiză statistică prezintă ocuparea forței de muncă în sectorul de activități reglementate de NACE Rev. 2, care este clasificarea statistică a activităților economice.

Locurile de muncă din sectorul pescuitului și al acvaculturii acoperă activități variate, de la producție și vânzare (nave, unelte de pescuit, momeli etc.) până la creșterea și recoltarea, prelucrarea, comercializarea și distribuția peștelui. Aceste locuri de muncă asigură o gestionare durabilă a resurselor de apă dulce și marine, contribuind totodată la dezvoltarea economică și socială globală. Această hartă prezintă ocuparea forței de muncă în sectorul pescuitului și al acvaculturii, pentru fiecare stat membru.

Ocuparea forței de muncă în sectorul primar include activități extractive, precum mineritul, agricultura și pescuitul activ. Această hartă prezintă procentul pe care îl reprezintă ocuparea forței de muncă în sectorul primar din ocuparea totală a forței de muncă în regiuni, comparativ cu media națională care este egală cu 100. Dacă valoarea indicatorului este mai mică de 100, valoarea din regiune se situează sub media națională. Dacă valoarea indicatorului este mai mare de 100, valoarea din regiune se situează peste media națională.

Ocuparea forței de muncă în sectorul secundar reprezintă ocuparea forței de muncă în activități legate de pescuit care nu sunt considerate activități de pescuit activ. Sectorul secundar al economiei produce produse finite din materiile prime extrase de economia primară. Din acest sector fac parte toate locurile de muncă din domeniul producției, al prelucrării și al construcțiilor. Această hartă prezintă procentul pe care îl reprezintă ocuparea forței de muncă în sectorul secundar din ocuparea totală a forței de muncă în regiuni, comparativ cu media națională care este egală cu 100. Dacă valoarea indicatorului este mai mică de 100, valoarea din regiune se situează sub media națională. Dacă valoarea indicatorului este mai mare de 100, valoarea din regiune se situează peste media națională.

Ocuparea forței de muncă în sectorul terțiar, cunoscut și sub denumirea de sector al serviciilor, include activități de furnizare precum vânzările cu ridicata și cu amănuntul, transporturi și distribuție, restaurante, servicii administrative, sectorul mass-media, turism, asigurări, servicii bancare, asistență medicală și servicii juridice. Această hartă prezintă procentul pe care îl reprezintă ocuparea forței de muncă în sectorul terțiar din ocuparea totală a forței de muncă în regiuni, comparativ cu media națională. Media națională este egală cu 100. Dacă valoarea indicatorului este mai mică de 100, valoarea din regiune se situează sub media națională. Dacă valoarea indicatorului este mai mare de 100, valoarea din regiune se situează peste media națională.

Produsul intern brut (PIB) măsoară activitatea economică, definită drept valoarea tuturor bunurilor și serviciilor produse, minus valoarea oricăror bunuri sau servicii folosite pentru crearea acestora. Acesta se folosește pe scară largă pentru a compara nivelul de trai sau pentru a monitoriza convergența sau divergența economică în interiorul Uniunii Europene. Componentele PIB-ului și indicatorii aferenți pot oferi informații valoroase privind principalii factori ai activității economice și, astfel, pot sta la baza elaborării, monitorizării și evaluării politicilor specifice ale UE. Această hartă prezintă produsul intern brut comparativ cu media națională care este egală cu 100. Dacă valoarea indicatorului este mai mică de 100, valoarea din regiune se situează sub media națională. Dacă valoarea indicatorului este mai mare de 100, valoarea din regiune se situează peste media națională. Informații suplimentare: PIB-ul pentru începători

Această hartă prezintă produsul intern brut (PIB) la prețurile pieței în funcție de regiunile de coastă/necostiere. PIB la prețurile pieței este rezultatul final al activității de producție a unităților producătoare rezidente. Acesta este definit drept valoarea tuturor bunurilor și serviciilor produse, minus valoarea oricăror bunuri sau servicii folosite pentru crearea acestora. Puteți consulta Regulamentul SEC 2010 (Sistemul european de conturi) pentru explicații mai detaliate cu privire la metodologie.

Această hartă prezintă valoarea adăugată brută la prețuri de bază în funcție de regiunile de coastă/necostiere. Valoarea adăugată brută (VAB) este definită ca valoarea producției la prețuri de bază minus consumul intermediar evaluat la prețurile de achiziție. Aceasta reprezintă soldul contului de producție al conturilor naționale. VAB poate fi defalcată în funcție de industrie și de sectorul instituțional. Mai exact, suma VAB pentru toate industriile sau sectoarele plus impozitele pe produse, din care se scad subvențiile pentru produse, reprezintă produsul intern brut. Prin scăderea consumului de capital fix din VAB se obține valoarea adăugată netă (VAN) corespunzătoare. Noțiunile de „VAB la prețurile pieței”, „VAB la prețurile de producție” și „VAB la prețuri de bază” nu mai sunt utilizate în SEC 2010.

Acoperirea terestră reprezintă materialul fizic aflat la suprafața pământului, care are implicații importante pentru utilizarea potențială a terenurilor. Această hartă prezintă acoperirea terestră în Europa. Ea a fost obținută pe baza interpretării imaginilor din satelit de către echipele naționale care participă la programul Corinne Land Cover (CLC). Acest program face parte din inițiativa Serviciul Copernicus de monitorizare a suprafeței terestre, derulată de Comisia Europeană și de Agenția Europeană de Mediu, care furnizează informații privind mediul înconjurător provenite din sisteme de observare aeriană și spațială și din monitorizări in situ.

O anomalie a nivelului mării evidențiază amploarea regională a nivelurilor anormale ale apei (care se abat de la ceea ce este normal sau așteptat) în mările de coastă pentru o anumită perioadă de timp. Harta prezintă anomalii ale nivelului mării obținute pe baza măsurătorilor efectuate cu mareometre și cu aparatele de înregistrare a presiunii pe fundul mării, furnizate de Serviciul permanent pentru nivelul mediu al mării (Permanent Service for Mean Sea Level - PSMSL).

Denumirile bazinelor maritime din lume.

Această hartă prezintă diferitele bazine hidrografice ale râurilor, grupate în funcție de marea în care se varsă apa. Rețelele și bazinele hidrografice aferente formează entități funcționale complexe, importante nu numai pentru procesele hidrologice, ci și pentru procesele de mediu în ansamblul lor. Importanța lor a fost recunoscută în documente legislative europene recente, precum Directiva-cadru privind apa.

Un tsunami reprezintă o serie de valuri într-un corp de apă, el fiind provocat de dislocarea unui volum mare de apă, de regulă într-un ocean sau într-un lac mare. Pe măsură ce se apropie de coastă și apele devin mai puțin adânci, valurile tsunamice se comprimă iar înălțimea valului crește substanțial, inundând regiunea de coastă pe o suprafață foarte mare. Această hartă prezintă locurile afectate de tsunamiuri de-a lungul coastelor europene, precum și procesul care a provocat tsunamiul. Informațiile au fost cartografiate în cadrul unor proiecte naționale și regionale de cartografiere, pe baza literaturii științifice disponibile.

Evenimentele acustice subacvatice impulsive sunt scurte impulsuri sonore cu volum ridicat produse de activități umane precum montarea pilonilor pentru construcții offshore, prospecțiuni seismice pentru explorarea resurselor de petrol și de gaze și explozii subacvatice. Deși efectele sale nu sunt bine înțelese, acest zgomot poate afecta negativ viața marină, în special mamiferele care folosesc sunetele submarine pentru a comunica. În contextul Directivei-cadru „Strategia pentru mediul marin” (DCSMM) Decizia D11 a Comisiei impune ca energia introdusă, inclusiv zgomotul subacvatic, să fie la niveluri care să nu aibă efecte negative asupra mediului marin. Această hartă arată numărul de zile calendaristice în care s-au înregistrat zgomote impulsive pe o suprafață definită de o grilă comună (1/3° pe 1/6°), cunoscute ca unități de „zile de impuls per bloc” (Pulse Block Day). Aceste informații au fost obținute din registrele regionale ale evenimentelor acustice impulsive care sunt colectate de OSPAR (în Atlanticul de Nord-Est) și de HELCOM (în Marea Baltică), găzduite și gestionate de ICES, precum și de Convenția de la Barcelona și de ACCOBAMS (Marea Mediterană, Marea Neagră).

Această hartă prezintă modificările estimate ale nivelului mării în 237 de locuri aflate la intervale de aproximativ 100 km, la o distanță de 50-100 km de linia de țărm a Europei. Creșterea relativă a nivelului mării în aceste locuri este extrapolată pe baza digitalizării a două hărți, și anume harta realizată de Douglas et al. (2001), care furnizează o estimare a creșterii relative a nivelului mării pentru întreaga Europă, și harta realizată de Lambeck et al. (1997), care acoperă mai în detaliu o suprafață mai mică, și anume Marea Nordului.

Un tsunami reprezintă o serie de valuri într-un corp de apă, el fiind provocat de dislocarea unui volum mare de apă, de regulă într-un ocean sau într-un lac mare. Evenimente precum cutremurele, erupțiile vulcanice, alunecările de teren și alte perturbări de la suprafața apei sau din adâncime pot genera un tsunami. Această hartă arată locația evenimentelor care au provocat tsunamiuri. Cartografierea a fost realizată în cadrul unor proiecte naționale și regionale de cartografiere, pe baza literaturii științifice disponibile.

Această hartă prezintă principalele râuri și lacuri europene. Rețelele și bazinele hidrografice aferente formează entități funcționale complexe, importante nu numai pentru procesele hidrologice, ci și pentru procesele de mediu în ansamblul lor. Importanța lor a fost recunoscută în documente legislative europene recente, precum Directiva-cadru privind apa.

Modificarea relativă a nivelului mării este ritmul în care înălțimea suprafeței mării crește sau scade, în raport cu uscatul, într-un anumit loc de pe coastă. Cu alte cuvinte, aceasta indică modificarea nivelului mării în raport cu scoarța continentală, care poate fi provocată de modificări ale nivelului absolut al mării (înălțimea suprafeței mării în raport cu centrul Pământului) și/sau de mișcări ale scoarței continentale. Harta prezintă tendințele relative privind nivelul mării obținute pe baza măsurătorilor efectuate cu mareometre și cu aparatele de înregistrare a presiunii pe fundul mării, furnizate de Serviciul permanent pentru nivelul mediu al mării (Permanent Service for Mean Sea Level - PSMSL).

Scurgerea apei râurilor este deplasarea apei (fluvii, râuri, lacuri, pâraie) spre mări și oceane. Această hartă arată tendințele scurgerii apei râurilor către mările europene.

Atlasul european al mărilor este disponibil în 24 de limbi. Pentru fiecare limbă, Atlasul are un ambasador care a explicat, în timpul unei campanii de comunicare desfășurate în perioada septembrie 2020-septembrie 2021, de ce este important oceanul pentru el/ea și de ce ar trebui să avem grijă cu toții de oceane și mări. Printre ambasadori se numără comisarul Virginijus Sinkevičius, directorul general pentru afaceri maritime și pescuit, Charlina Vitcheva, responsabilul cu politicile din cadrul Comisiei Europene, Māris Stuļğis, reprezentanți ai autorităților publice din diferite state membre ale Uniunii Europene, directori de institute și directorul unui acvariu, oameni de știință, coordonatori de ONG-uri, un surfer, un căpitan de vas, un scafandru și un chef care a primit o stea Michelin. Explorați harta pentru a descoperi cine sunt ambasadorii și citiți bannerele cu declarațiile lor despre oceane și mări. Este de remarcat faptul că ambasadorii apar pe hartă în țara în care se vorbește limba pe care o reprezintă.

Coaliția EU4Ocean pentru cunoștințe în domeniul marin reunește diverse organizații, proiecte și persoane care contribuie la dezvoltarea cunoștințelor în domeniul marin și la gestionarea durabilă a oceanelor. Sprijinită de Comisia Europeană, această inițiativă ascendentă favorabilă incluziunii urmărește să unească vocile europenilor pentru a face din oceane o preocupare a tuturor. Coaliția este alcătuită din trei componente: o platformă pentru organizațiile și persoanele implicate în inițiative privind cunoștințele în domeniul marin, un forum european al tineretului pentru oceane și rețeaua școlilor albastre europene.
Platforma EU4Ocean reunește o gamă largă de părți interesate, din domenii precum cercetarea marină, politica științifică, industria economiei albastre și sectorul privat, societatea civilă, artele, educația, tineretul și mass-media. Sunt incluși participanți de la niveluri multiple, de la organizații locale și naționale până la programe privind mările regionale și inițiative europene. Paginile membrilor platformei.

Membrii platformei pot face schimb de idei, pot construi parteneriate și pot colabora pentru a asigura o abordare mai coordonată privind cunoștințele în domeniul marin în Europa și pentru a dezvolta activități concrete care sensibilizează întreaga societate și permit implicarea și mobilizarea acesteia, în vederea adoptării de măsuri pentru schimbare. Membrii sunt mobilizați în jurul a trei teme ale grupurilor de lucru: Climă și oceane, hrană din oceane și oceane sănătoase și curate. Informații suplimentare.

Această hartă educațională prezintă rezultatul provocării „Fii om de știință! Cartografierea schimbărilor climatice pe mări și căile navigabile” (Be a scientist! Mapping climate change at seas & waterways), lansată de Coaliția „Educație pentru climă” și de Atlasul european al mărilor în 2022. Școlile din întreaga Europă au fost invitate să devină furnizori de date pentru un nou strat al hărții în Atlas. Provocarea a inclus 7 etape. Primele două etape le-au permis participanților să descopere modul în care funcționează Atlasul. Profesorii au votat apoi pentru tema hărții care urma să fie dezvoltată: temperatura la suprafața apei pe mări, în râuri, lacuri sau iazuri. Școlile au putut măsura temperatura apei în diferite locuri și în diferite momente. Ele au furnizat rezultatele măsurătorilor efectuate și toate informațiile conexe necesare (de exemplu, numele școlii/grupului, coordonatele geografice ale locației în care a fost efectuată măsurarea, data și ora măsurării, metoda utilizată pentru măsurarea temperaturii etc.) prin completarea unui formular online în timpul etapei de colectare a datelor care s-a încheiat la 31 martie 2023. Procedând astfel, elevii au învățat despre colectarea, armonizarea și vizualizarea datelor, precum și despre schimbul de date. Cum au măsurat școlile temperatura apei? Mai multe școli au utilizat un termometru, dar – datorită colaborării cu Parteneriatul pentru observarea oceanului planetar (Partnership for Observation of the Global Ocean, POGO) și cu Pasajele educaționale (Educational Passages) – echipa Atlas a primit, de asemenea, date de la școlile care au construit miniambarcațiuni echipate cu senzori de temperatură, care au fost lansate pe mare! Datorită acestui strat al hărții, toată lumea are acum acces la datele colectate de școli. Harta poate fi utilizată ca material didactic de școlile respective, dar și de alte școli și de orice persoană interesată! Mulțumim tuturor școlilor participante, POGO și Pasajelor educaționale pentru excelenta lor contribuție!

Tinerii susținători ai oceanelor sunt tineri titulari de proiecte, cu vârste cuprinse între 16 și 30 de ani. Proiectele lor au fost recunoscute și acreditate de Comisia Europeană deoarece au adus o schimbare semnificativă și de durată pentru oceane.

Rețeaua școlilor albastre europene face parte din Coaliția EU4Ocean și își propune să inspire cadrele didactice, directorii de școli sau personalul din serviciile de educație să propună copiilor din învățământul preșcolar și elevilor din învățământul primar, secundar, liceal, profesional sau tehnic să își descopere legătura cu oceanul sau marea și să dezvolte un proiect în acest sens.

Consiliile consultative (CC) sunt organizații conduse de părțile interesate care transmit Comisiei și statelor membre ale UE recomandări privind chestiuni legate de gestionarea resurselor de pescuit. Acestea pot include recomandări privind conservarea și aspectele socioeconomice ale gestionării și privind simplificarea normelor. Consiliile consultative sunt consultate în contextul regionalizării. De asemenea, consiliile consultative ar trebui să contribuie la datele pentru gestionarea pescuitului și măsurile de conservare. Consiliile consultative sunt formate din reprezentanți ai industriei și ai altor grupuri de interes. Această hartă prezintă zonele acoperite de unele consilii consultative (CC).

• orientând producătorii către activități durabile de pescuit și acvacultură, în special gestionând la nivel colectiv activitățile membrilor lor;
• ajutându-i să coreleze oferta cu cererea de pe piață; și
• sprijinindu-i în crearea de valoare adăugată.

În Uniunea Europeană există peste 200 de organizații ale producătorilor. Pentru a atinge obiectivele organizării comune a piețelor, organizațiile pot lua măsuri pentru a direcționa furnizarea și comercializarea produselor membrilor lor, pentru a le promova prin scheme de certificare, etichete de calitate, denumiri geografice și alte măsuri. De asemenea, ele pot promova formarea profesională, utilizarea TIC și pot contribui la reducerea impactului activităților de pescuit sau de acvacultură ale membrilor lor asupra mediului înconjurător. Această hartă arată amplasarea organizațiilor de producători.

Această hartă prezintă organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) care gestionează stocurile de pește în funcție de zona geografică. ORGP-urile sunt organizații internaționale care stabilesc măsuri obligatorii pentru conservarea și gestionarea durabilă a speciilor de pești mari migratori sau a populațiilor transzonale. ORGP-urile acoperă majoritatea mărilor lumii. Acestea pot fi împărțite, în linii mari, în ORGP-uri axate numai pe gestionarea stocurilor de pești mari migratori, în special a speciilor de ton și înrudite (denumite în continuare „ORGP-uri pentru ton”) și ORGP-uri care gestionează alte resurse piscicole (de exemplu, pelagice sau demersale) într-o zonă mai specifică, așa cum se arată pe harta de mai jos. Organizațiile sunt formate din țări cu interese de pescuit în zona geografică respectivă și din state costiere. ORGP-urile au competența de a adopta o varietate de norme pentru gestionarea pescuitului. Ele utilizează instrumente de gestionare precum limite de captură (cote), măsuri tehnice, restricții spațiale și/sau temporale și activități de monitorizare, control și supraveghere pentru a asigura respectarea normelor. ORGP-urile iau decizii pe baza avizelor științifice furnizate de organismele lor științifice respective și examinează periodic conformarea membrilor. Uniunea Europeană, reprezentată de Comisie, joacă un rol activ în 10 organizații care nu reglementează pescuitul de ton. Faceți clic pe ORGP-urile de pe hartă pentru a accesa site-urile lor web.

Această hartă prezintă organizațiile regionale de gestionare a pescuitului (ORGP) care gestionează stocurile de pește în funcție de zona geografică. ORGP-urile sunt organizații internaționale care stabilesc măsuri obligatorii pentru conservarea și gestionarea durabilă a speciilor de pești mari migratori sau a populațiilor transzonale. ORGP-urile acoperă majoritatea mărilor lumii. Acestea pot fi împărțite, în linii mari, în ORGP-uri axate numai pe gestionarea stocurilor de pești mari migratori, în special a speciilor de ton și înrudite (denumite în continuare „ORGP-uri pentru ton”) și ORGP-uri care gestionează alte resurse piscicole (de exemplu, pelagice sau demersale) într-o zonă mai specifică, așa cum se arată pe harta de mai jos. Organizațiile sunt formate din țări cu interese de pescuit în zona geografică respectivă și din state costiere. ORGP-urile au competența de a adopta o varietate de norme pentru gestionarea pescuitului. Ele utilizează instrumente de gestionare precum limite de captură (cote), măsuri tehnice, restricții spațiale și/sau temporale și activități de monitorizare, control și supraveghere pentru a asigura respectarea normelor. ORGP-urile iau decizii pe baza avizelor științifice furnizate de organismele lor științifice respective și examinează periodic conformarea membrilor. Uniunea Europeană, reprezentată de Comisie, joacă un rol activ în 10 organizații care nu reglementează pescuitul de ton. Faceți clic pe ORGP-urile de pe hartă pentru a accesa site-urile lor web.

Această hartă evidențiază una dintre inițiativele Comisiei Europene de îmbunătățire a vieții cetățenilor europeni și a mediului marin. Fondul european pentru pescuit (FEP, 2007-2013) și succesorul său, Fondul european pentru pescuit și afaceri maritime (FEPAM, 2014-2020), au sprijinit sectorul pescuitului european în vederea trecerii la practici de pescuit și de acvacultură durabile din punct de vedere ecologic, a creării de locuri de muncă și a diversificării economiilor din comunitățile costiere. Această hartă prezintă distribuția bugetului FEP în valoare de 4,3 miliardeEUR între statele membre ale UE și pentru cele 5 priorități (axe):
AXA 1: Ajustări și îmbunătățiri ale flotei de pescuit.
AXA 2: Dezvoltarea unor practici ecologice de acvacultură și de pescuit în apele continentale, diversificarea speciilor de acvacultură, precum și prelucrarea și comercializarea de produse pescărești și din acvacultură.
AXA 3: Măsuri de interes comun, precum protecția faunei și florei acvatice, dezvoltarea porturilor, îmbunătățirea trasabilității produselor pescărești etc.
AXA 4: Dezvoltarea durabilă a zonelor și a comunităților de pescuit (de exemplu, adăugarea de valoare produselor pescărești, dezvoltarea infrastructurii turistice, protecția mediului) pentru a reduce dependența economică de capturile de pește.
AXA 5: Asistență tehnică, sub formă de studii, rapoarte și acțiuni de sprijinire a punerii în aplicare a programelor operaționale.

Această hartă prezintă capturile anuale totale de produse pescărești pentru fiecare stat membru și alte câteva țări importante din sectorul pescuitului, cum ar fi Regatul Unit, Norvegia, Islanda și Turcia. Datele sunt exprimate în echivalent greutate în viu pentru capturile debarcate. Aceasta înseamnă greutatea atunci când produsul este scos din apă (adică înainte de prelucrare), dar exclude orice produse care, indiferent de motiv, nu sunt capturi debarcate pentru statul membru în cauză.

Capturile de pește includ peștii, moluștele, crustaceele și alte animale și plante acvatice recoltate, indiferent de scop, de toate tipurile și clasele de nave, unelte și pescari, din toate zonele marine (zone de pescuit în marea liberă, în larg, în zona de coastă sau în zonele cu apă salmastră). Această hartă prezintă totalul capturilor pentru toate statele membre ale UE, în fiecare zonă de pescuit principală.
Mai multe informații

Acvacultura se referă la creșterea de organisme acvatice, precum pești, moluște, crustacee și plante acvatice. Produsele pescărești și din acvacultură sunt o sursă importantă de proteine și o componentă esențială a unei diete sănătoase. Această hartă arată consumul anual pe cap de locuitor de produse pescărești și din acvacultură.

Practicile de pescuit ilegal, nedeclarat și nereglementat (INN) sunt dăunătoare pentru mediul marin, prezintă o amenințare pentru pescuitul durabil și o concurență neloială pentru operatorii legitimi din domeniul pescuitului.
Cooperarea dintre UE și țările din afara acesteia este importantă pentru combaterea activităților INN și pentru garantarea siguranței alimentare și respectarea normelor internaționale. Politica comună în domeniul pescuitului (PCP) este politica Uniunii Europene (UE) în domeniul pescuitului. Aceasta stabilește cote pentru cantitatea dintr-o anumită specie de pește pe care o poate captura fiecare țară.
Harta prezintă limitele de captură (în tone) stabilite pentru majoritatea stocurilor de pește comercial. Comisia elaborează propunerile, pe baza recomandărilor științifice privind starea stocurilor furnizate de organisme consultative precum ICES și CSTEP. Dând clic pe hartă, veți vedea cotele corespunzătoare în funcție de specie, astfel cum sunt stabilite în regulamentele Consiliului.

Peștele constituie o sursă importantă și abundentă de hrană de milenii întregi. Odată cu creșterea explozivă a populației umane și cu eficientizarea practicilor de pescuit, capturile de pește au crescut semnificativ, depășind ritmul în care se poate regenera populația de pește, ceea ce a condus la scăderea numărului total de pești. Această hartă prezintă cotele naționale de pescuit, în mii de tone, în funcție de speciile de pește, în țările UE. Alegeți o specie din meniul derulant pentru a afișa cotele alocate țărilor pentru această specie, astfel cum sunt stabilite în regulamentele Consiliului (UE).

Statisticile privind debarcările se referă la produsele pescărești (greutatea și valoarea produselor) debarcate într-o țară, indiferent de naționalitatea navelor care efectuează debarcările, dar și la produsele pescărești debarcate de navele țării respective în porturi din afara UE și care ulterior sunt importate în UE. Nu sunt incluse țările din UE fără ieșire la mare care nu dispun de o flotă de pescuit maritim (Cehia, Luxemburg, Ungaria, Austria și Slovacia).

Această hartă arată numărul de nave din flota de pescuit, în funcție de port. Flota de pescuit reprezintă ansamblul navelor de pescuit în scopuri comerciale. Toate navele UE din baza de date ar trebui să aibă un număr de înregistrare în registrul flotei de pescuit al Uniunii (CFR), un cod unic de identificare a navei care se atribuie permanent unei nave din UE și nu poate fi realocat alteia. Registrul flotei de pescuit al Uniunii, numit deseori și „registrul flotei”, este un instrument esențial de punere în aplicare și de monitorizare a politicii comune în domeniul pescuitului. În această bază de date trebuie înregistrate toate navele de pescuit care navighează sub pavilionul unui stat membru, conform legislației Uniunii.

Această hartă prezintă puterea totală a motoarelor flotei de pescuit, în funcție de port. Puterea motorului reprezintă totalul puterii continue maxime care poate fi obținută la volantul fiecărui motor și care poate fi aplicată propulsiei vasului, prin mijloace mecanice, electrice, hidraulice sau alte mijloace. Totuși, dacă în motor se încorporează o cutie de viteze, puterea este măsurată la flanșa de ieșire a cutiei de viteze.

Această hartă prezintă tonajul total al flotei de pescuit în funcție de port. Pentru a înregistra tonajul navelor se folosește tonajul brut (TB).

Deși peștele constituie o resursă naturală importantă, populațiile de pești sunt totodată limitate, iar deceniile de pescuit excesiv au dus la declinul anumitor stocuri de pește. Pentru a se asigura că industria europeană a pescuitului este sustenabilă și echitabilă, politica comună a UE în domeniul pescuitului stabilește o serie de norme pentru gestionarea flotelor de pescuit și a capturilor europene. Flota de pescuit a fiecărei țări este monitorizată într-un registru național și se stabilește un plafon de capacitate în funcție de puterea totală a motorului navei și de greutatea totală a navei. Această hartă prezintă puterea totală a motorului (în kilowați) a navelor din flotele de pescuit ale UE și ale țărilor SEE.

Deși peștele constituie o resursă naturală importantă, populațiile de pești sunt totodată limitate, iar deceniile de pescuit excesiv au dus la declinul anumitor stocuri de pește. Pentru a se asigura că industria europeană a pescuitului este sustenabilă și echitabilă, politica comună a UE în domeniul pescuitului stabilește o serie de norme pentru gestionarea flotelor de pescuit și a capturilor europene. Flota de pescuit a fiecărei țări este monitorizată într-un registru național și se stabilește un plafon de capacitate în funcție de puterea totală a motorului navei și de greutatea totală a navei. Tipul de unelte de pescuit este, de asemenea, monitorizat, iar în unele mări europene se aplică cerințe de utilizare a uneltelor selective în scopul reducerii capturilor accidentale nedorite. Această hartă prezintă distribuția diferitelor unelte de pescuit utilizate de flotele din țările UE și SEE.

Deși peștele constituie o resursă naturală importantă, populațiile de pești sunt totodată limitate, iar deceniile de pescuit excesiv au dus la declinul anumitor stocuri de pește. Pentru a se asigura că industria europeană a pescuitului este sustenabilă și echitabilă, politica comună a UE în domeniul pescuitului stabilește o serie de norme pentru gestionarea flotelor de pescuit și a capturilor europene. Flota de pescuit a fiecărei țări este monitorizată într-un registru național și se stabilește un plafon de capacitate în funcție de puterea totală a motorului navei și de greutatea totală a navei. Această hartă prezintă greutatea totală a navelor (în tonaj brut) din cadrul flotelor de pescuit ale țărilor UE și ale țărilor SEE.

Peștele este o sursă vitală de hrană pentru populație, iar industria pescuitului este un sector important din punctul de vedere al ocupării forței de muncă la nivel mondial. Totuși, această resursă se află în pericol, printre altele, din cauza pescuitului excesiv. Pentru a garanta că această sursă de hrană va fi disponibilă și pentru generațiile viitoare, politica comună a UE în domeniul pescuitului vizează stabilirea unor limitări durabile în ceea ce privește pescuitul în apele europene. În plus, politica include și finanțare pentru grupurile locale de acțiune pentru pescuit din întreaga Europă. Acestea sunt inițiative locale, bazate pe o abordare ascendentă, care își propun dezvoltarea sectorului local al pescuitului într-o manieră ecologică, dar și durabilă din punct de vedere social și economic. Ele concep și pun în aplicare strategii integrate de dezvoltare locală pentru dezvoltarea durabilă a zonelor de pescuit. Această hartă arată amplasarea grupurilor locale de acțiune pentru pescuit. Pentru a afla mai multe despre un grup local de acțiune pentru pescuit din zona dumneavoastră și despre proiectele întreprinse de acesta, puteți da clic pentru a-i vizita situl web.

Această hartă a intensității pescuitului permite explorarea în detaliu a intensității activității de pescuit în toate apele UE. Datele analizate pentru crearea acestei hărți constau în aproximativ 150 de milioane de rapoarte de poziție furnizate de navele de pescuit din UE cu o lungime mai mare de 15 m, care și-au desfășurat activitatea în zonele 27, 34 și 37 ale FAO, în perioada septembrie 2014 - septembrie 2015. Fiecare mesaj transmis prin sistemul de identificare automată (AIS) furnizează poziția navei, viteza sa și un marcaj temporal, la intervale de cinci minute. Aceste mesaje au fost clasificate ca fiind legate de pescuit sau de navigație, printr-un algoritm de clasificare bazat pe analiza profilurilor individuale de viteză ale navelor.

Această hartă prezintă porturile de pescuit cu sistem electronic de înregistrare și raportare (ERS). ERS este sistemul de control al activității de pescuit din UE. El este folosit pentru a înregistra, a raporta, a prelucra, a stoca și a trimite date privind pescuitul (capturi, debarcări, vânzări și transbordări). Elementul-cheie este jurnalul electronic, în care căpitanul unei nave de pescuit ține evidența operațiunilor de pescuit și care este apoi trimis autorităților naționale și păstrat într-o bază de date securizată.

Graficul prezintă proporția de stocuri de pește evaluate în cazul cărora se înregistrează pescuit excesiv (roșu) și pe cele aflate în limitele biologice sigure (verde) din regiunile de pescuit din Europa ale ICES și CGPM. Numerele din cercuri indică numărul stocurilor evaluate din regiunea respectivă. Dimensiunea cercurilor este proporțională cu dimensiunea capturilor din regiunea respectivă.

Această hartă prezintă zonele internaționale de pescuit definite de Consiliul Internațional pentru Explorarea Apelor Maritime (ICES).

FAO - Această hartă arată zonele internaționale de pescuit definite de Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO). În scopuri statistice, până în prezent au fost stabilite la nivel internațional 27 de zone principale de pescuit. Acestea includ opt zone principale de pescuit în apele continentale, care acoperă apele continentale, și nouăsprezece zone principale de pescuit marin, care acoperă apele Oceanelor Atlantic, Indian, Pacific și Antarctic, cu mările adiacente. Zonele de pescuit, atât cele continentale, cât și cele marine, sunt identificate prin nume și prin coduri cu două cifre.

Harta așezărilor europene reprezintă așezările umane din Europa pe baza imaginilor din satelit (SPOT5 și SPOT6). Mai exact, această hartă arată procentul suprafețelor construite per unitate spațială.

Această hartă prezintă dimensiunea medie a gospodăriilor în orașe. Au fost colectate date privind orașele europene pentru a contribui la îmbunătățirea calității vieții urbane: acestea sprijină schimbul de experiență între orașele europene; contribuie la identificarea de bune practici; facilitează standardizarea la nivel european și furnizează informații privind dinamica orașelor și a împrejurimilor acestora. Indicatorul este obținut din datele variabile colectate de Sistemul Statistic European. Informații suplimentare privind datele statistice referitoare la orașele europene

Această hartă arată numărul total de nopți petrecute în structuri de cazare turistică în orașele și municipiile europene. Au fost colectate date privind orașele europene pentru a contribui la îmbunătățirea calității vieții urbane: acestea sprijină schimbul de experiență între orașele europene; contribuie la identificarea de bune practici; facilitează standardizarea la nivel european și furnizează informații privind dinamica orașelor și a împrejurimilor acestora. Indicatorul este obținut din datele variabile colectate de Sistemul Statistic European. Informații suplimentare privind datele statistice referitoare la orașele europene

Această hartă prezintă densitatea populației comparativ cu media națională care este egală cu 100. Dacă, într-o anumită regiune europeană, valoarea indicatorului este mai mică de 100, densitatea populației se situează sub media națională. Dacă valoarea indicatorului este mai mare de 100, densitatea populației se situează peste media națională.

Această hartă prezintă densitatea populației în funcție de regiunile de coastă/necostiere din Europa. Densitatea populației este raportul dintre populația (medie anuală) dintr-o regiune și suprafața regiunii (suprafața terestră) în kmp. Dacă nu se cunoaște suprafața terestră, se folosește suprafața totală (inclusiv apele continentale).

Această hartă prezintă numărul de studenți înscriși în învățământul superior din orașe. Au fost colectate date privind orașele europene pentru a contribui la îmbunătățirea calității vieții urbane: acestea sprijină schimbul de experiență între orașele europene; contribuie la identificarea de bune practici; facilitează standardizarea la nivel european și furnizează informații privind dinamica orașelor și a împrejurimilor acestora. Indicatorul este obținut din datele variabile colectate de Sistemul Statistic European. Informații suplimentare privind datele statistice referitoare la orașele europene

Această hartă prezintă evoluția populației pe baza datelor privind populația totală, nașterile și decesele, în funcție de regiunile de coastă/necostiere din Europa. Rata brută a evoluției totale este raportul dintre evoluția populației în anul respectiv (diferența dintre cifrele ce reprezintă populația la 1ianuarie pentru doi ani consecutivi) și populația medie din anul respectiv.

Această hartă prezintă date privind fertilitatea și mortalitatea în orașe. Au fost colectate date privind orașele europene pentru a contribui la îmbunătățirea calității vieții urbane: acestea sprijină schimbul de experiență între orașele europene; contribuie la identificarea de bune practici; facilitează standardizarea la nivel european și furnizează informații privind dinamica orașelor și a împrejurimilor acestora. Indicatorul este obținut din datele variabile colectate de Sistemul Statistic European. Informații suplimentare privind datele statistice referitoare la orașele europene

Această hartă arată modificarea populației, măsurată în funcție de regiune și de an. Indicatorul modificărilor constă în două componente: modificarea naturală și migrația netă plus ajustarea statistică. Modificarea naturală a populației este diferența dintre numărul de nou-născuți vii și numărul de decese. Dacă modificarea naturală este pozitivă, ea se numește creștere naturală. Migrația netă este diferența dintre numărul de imigranți și numărul de emigranți.

Această hartă arată evoluția ratei șomajului pentru femei și bărbați în orașele și municipiile europene. Au fost colectate date privind orașele europene pentru a contribui la îmbunătățirea calității vieții urbane: acestea sprijină schimbul de experiență între orașele europene; contribuie la identificarea de bune practici; facilitează standardizarea la nivel european și furnizează informații privind dinamica orașelor și a împrejurimilor acestora. Indicatorul este obținut din datele variabile colectate de Sistemul Statistic European. Informații suplimentare privind datele statistice referitoare la orașele europene

Această hartă prezintă procentul pe care îl reprezintă populația activă din punct de vedere economic, pe regiune europeană, comparativ cu media națională care este egală cu 100. Dacă valoarea indicatorului în regiune este mai mică de 100, procentul populației active se situează sub media națională. Dacă valoarea indicatorului este mai mare de 100, procentul populației active se situează peste media națională.

Această hartă arată evoluția populației în funcție de cetățenie și de țara de origine în orașele și municipiile europene. Au fost colectate date privind orașele europene pentru a contribui la îmbunătățirea calității vieții urbane: acestea sprijină schimbul de experiență între orașele europene; contribuie la identificarea de bune practici; facilitează standardizarea la nivel european și furnizează informații privind dinamica orașelor și a împrejurimilor acestora. Indicatorul este obținut din datele variabile colectate de Sistemul Statistic European. Informații suplimentare privind datele statistice referitoare la orașele europene

Această hartă prezintă procentul pe care îl reprezintă populația în vârstă de 65 de ani sau mai mult comparativ cu media națională care este egală cu 100. Dacă valoarea indicatorului în regiunea europeană este mai mică de 100, procentul populației în vârstă de 65 de ani sau mai mult se situează sub media națională. Dacă valoarea indicatorului este mai mare de 100, procentul populației în vârstă de 65 de ani sau mai mult se situează peste media națională.

Această hartă arată populația din orașe, pe grupe de vârstă și sexe. Au fost colectate date pentru a contribui la îmbunătățirea calității vieții urbane: acestea sprijină schimbul de experiență între orașele europene; contribuie la identificarea de bune practici; facilitează standardizarea la nivel european și furnizează informații privind dinamica orașelor și a împrejurimilor acestora. Indicatorul este obținut din datele variabile colectate de Sistemul Statistic European. Informații suplimentare privind datele statistice referitoare la orașele europene

Această hartă prezintă rata șomajului în diferite regiuni europene comparativ cu media națională care este egală cu 100. Dacă valoarea indicatorului în regiune este mai mică de 100, rata șomajului se situează sub media națională. Dacă valoarea indicatorului este mai mare de 100, rata șomajului în regiune se situează peste media națională.

Această hartă prezintă evoluția populației în orașe. Au fost colectate date privind orașele europene pentru a contribui la îmbunătățirea calității vieții urbane: acestea sprijină schimbul de experiență între orașele europene; contribuie la identificarea de bune practici; facilitează standardizarea la nivel european și furnizează informații privind dinamica orașelor și a împrejurimilor acestora. Indicatorul este obținut din datele variabile colectate de Sistemul Statistic European. Informații suplimentare privind datele statistice referitoare la orașele europene

Această hartă prezintă tipologia urban-rural pentru regiunile europene. În regiunile predominant urbane, populația rurală reprezintă sub 20% din populația totală. În regiunile intermediare, populația rurală reprezintă între 20% și 50% din populația totală. În final, în regiunile predominant rurale, populația rurală reprezintă cel puțin 50% din populația totală.

Această hartă prezintă locurile de producție a macroalgelor în funcție de metodele de producție (acvacultură pe uscat, în larg și în zonele de coastă sau recoltare). Au fost colectate date din următoarele țări: Belgia, Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia și Regatul Unit. De sute de ani, macroalgele, cunoscute și sub denumirea de alge marine, fac parte din alimentația zilnică a cetățenilor din Asia de Est și de Sud-Est. În prezent, ele devin din ce în ce mai populare și în Europa, în multe alte scopuri pe lângă cel alimentar, ca materie primă în industria farmaceutică, cosmetică, în sectorul nutriției sau al energiei (biocombustibili). În prezent, întreprinderi din întreaga Europă culeg, cultivă sau prelucrează macroalge pentru a crea produse cu valoare ridicată.

Această hartă prezintă locurile de producție a microalgelor în funcție de metodele de producție (fotobioreactoare, iazuri deschise, fermentatoare, fotobioreactoare și iazuri deschise, fotobioreactoare și fermentatoare). Au fost colectate date din următoarele țări: Belgia, Danemarca, Estonia, Franța, Germania, Irlanda, Italia, Norvegia, Portugalia, Spania, Suedia și Regatul Unit. Microalgele sunt plante microscopice, care se regăsesc de regulă în sistemele de apă dulce și în cele marine și care trăiesc atât în coloana de apă, cât și în sediment. Activitățile de recoltare, cultivare sau prelucrare a algelor pentru a crea produse cu valoare ridicată pot avea o contribuție inestimabilă la asigurarea unui mediu mai curat și mai sănătos. Prin urmare, producția de alge este o parte importantă a „bioeconomiei albastre”.

Evoluția regională a nivelului mediu al mării la nivel global (milimetri pe an) este furnizată de Serviciul Marin Copernicus. Nivelul mării este în creștere ca urmare a încălzirii oceanelor și a pierderilor de masă de gheață terestră. Apa se dilată atunci când este încălzită și aproximativ 30% din creșterea actuală a nivelului mediu al mării la nivel global se datorează doar acestei dilatări termice. Creșterea nivelului mării poate afecta grav populațiile umane din regiunile de coastă și insulare, precum și mediile naturale, cum ar fi ecosistemele marine.

Seriile cronologice arată că nivelul mediu al mării la nivel global a crescut cu peste 8cm de la începutul anilor 1990 și continuă să crească cu 3,3mm în fiecare an. Noile calcule arată că creșterea nivelului mediu al mării la nivel global se accelerează, acesta crescând cu 0,12 ±0,073mm în fiecare an.

Nivelurile mării nu cresc în mod omogen și, prin urmare, unele regiuni sunt mai amenințate decât altele. Harta prezintă distribuția spațială a evoluțiilor nivelului mării începând din 1993. Aceasta arată că nivelul mării este în creștere în cea mai mare parte a oceanului global, dar există variații mari, regiuni precum Oceanul Pacific tropical de Vest atingând amplitudini de până la +8mm/an. În această zonă, evoluțiile regionale se datorează în principal dilatării termice. Incertitudinea privind evoluția regională a nivelului mării este de ordinul a 2-3mm/an, cu valori inferioare de până la 0,5mm/an sau superioare de până la 5,0mm/an, în funcție de regiune.

Acest indicator de monitorizare a oceanelor privind nivelul mării este derivat din DUACS în timp întârziat (versiunea DT-2018). Aceste produse sunt distribuite de Serviciul Copernicus privind schimbările climatice și sunt disponibile, de asemenea, în catalogul Serviciului Marin Copernicus.

Evoluția regională a temperaturii la suprafața mării la nivel global [grade Celsius (°C) pe an] este furnizată de Serviciul Copernicus de monitorizare a mediului marin. Temperatura la suprafața mării este una dintre variabilele climatice esențiale, definită de sistemul global de observare a climei, necesară pentru monitorizarea și caracterizarea stării climei globale.

Seriile cronologice arată că temperatura medie la suprafața mării la nivel global a crescut cu peste 0,3°C de la începutul anilor 1990 și continuă să crească într-un ritm fără precedent de 0,014 ±0,001°C pe an. În ultimii patru ani, au fost observate cele mai ridicate temperaturi la suprafața oceanului de când au început să fie efectuate înregistrările.

Temperatura la suprafața mării nu crește în mod omogen și, prin urmare, unele regiuni sunt mai amenințate decât altele. Harta prezintă distribuția spațială a evoluțiilor temperaturii medii la suprafața mării în oceanul global începând din 1993. Aceasta arată că, în perioada 1993-2018, s-a observat o încălzire în cea mai mare parte a globului. O excepție de la această evoluție este Atlanticul de Nord, în special regiunea de sud a Groenlandei, unde se observă o tendință de răcire.

Acest indicator de monitorizare a oceanelor privind temperatura la suprafața mării se bazează pe analize zilnice ale temperaturii la suprafața mării (SST) la nivel global, generate de Agenția Spațială Europeană (ESA), Inițiativa SST pentru combaterea schimbărilor climatice (CCI) și Serviciul Copernicus privind schimbările climatice (C3S) și sunt disponibile în catalogul Serviciului Copernicus de monitorizare a mediului marin.

Această hartă arată densitatea accidentelor pentru navele din mările din jurul Uniunii Europene, cu date furnizate de Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA) în anul 2009. Factori precum vremea, specificitatea liniei de țărm și densitatea circulației au un efect semnificativ asupra numărului și tipului de accidente care se produc într-o regiune. Securitatea maritimă europeană reprezintă o necesitate comună pentru bunăstarea și prosperitatea UE. Prin urmare, garda de coastă joacă un rol important în societatea noastră.

Această hartă prezintă amplasarea navelor de intervenție pentru deversări de petrol, precum și capacitatea acestora de a stoca apă poluată (în metri cubi) pentru anul 2013, cu date furnizate de Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA). Având în vedere cantitățile foarte mari de petrol transportate, accidentele au provocat deversări de petrol considerabile. În mediul marin, aceste deversări de petrol sunt foarte nocive pentru organisme, în special pentru mamiferele și păsările marine. Întrucât petrolul este mai puțin dens decât apa sărată, acesta plutește și formează o peliculă subțire la suprafața mării, cunoscută sub numele de maree neagră. Petrolul care plutește se lipește de pielea mamiferelor marine și de penele păsărilor marine, afectându-le proprietățile de izolație și de impermeabilitate și expunându-le mediului rece și nefavorabil. Mai mult, acestea se pot otrăvi deoarece înghit petrolul în efortul de a se curăța. Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA) a instituit o rețea de nave de intervenție pentru deversări de petrol care permite curățarea rapidă și eficientă a deversărilor de petrol.

Această hartă prezintă localizarea principalelor incidente de deversări de petrol în mările europene, pentru anii 2007-2008, cu date furnizate de Agenția Europeană pentru Siguranță Maritimă (EMSA). În mediul marin, deversările de petrol sunt foarte nocive pentru organisme, în special pentru mamiferele și păsările marine. Întrucât petrolul este mai puțin dens decât apa sărată, acesta plutește și formează o peliculă subțire la suprafața mării, cunoscută sub numele de maree neagră. Petrolul care plutește se lipește de pielea mamiferelor marine și de penele păsărilor marine, afectându-le proprietățile de izolație și de impermeabilitate și expunându-le mediului rece și nefavorabil. Mai mult, acestea se pot otrăvi deoarece înghit petrolul în efortul de a se curăța. Având în vedere cantitățile foarte mari de petrol transportate, accidentele au provocat deversări de petrol considerabile.

Această hartă arată amplasarea proiectelor de supraveghere maritimă integrată în Europa mandatate de Comisia Europeană (CE), cu informații furnizate de CE. Supravegherea maritimă integrată oferă autorităților publice competente de la nivelul Uniunii Europene (UE) și de la nivel regional și local mijloace pentru a face schimb de informații la nivel intersectorial și transfrontalier, pentru a înțelege în mod real activitățile și evenimentele de pe mare. Supravegherea maritimă integrată este o necesitate pentru a garanta mări mai curate și mai sigure. Acestea sunt condiții fundamentale pentru stimularea unei creșteri economice durabile într-o lume globalizată.

Această hartă prezintă autostrăzile maritime europene. Autostrăzile maritime vizează promovarea legăturilor de transport pe mare ecologice, viabile, atractive și eficiente, integrate în întregul lanț de transport. Comisia Europeană a propus dezvoltarea autostrăzilor maritime ca alternativă competitivă reală la transportul terestru. Folosirea lor ar trebui să contribuie la reechilibrarea sistemului de transport din UE.

Mările europene sunt un nod important de trafic maritim. Pentru amenajarea spațiului maritim (de exemplu, pentru parcurile eoliene offshore și pentru cablurile și conductele submarine) și pentru evaluarea impactului activităților umane (de exemplu, pescuit, construcții offshore) asupra ecosistemelor marine, este esențial să se dețină informații privind circulația navelor. Această hartă prezintă circulația maritimă pe mările europene în 2021 pentru următoarele tipuri de nave: altele. Densitatea navelor este exprimată prin numărul de ore pe lună pe care le petrec navele în fiecare kilometru pătrat. Harta a fost calculată pe baza unui set amplu de date din mesaje ale sistemului de identificare automată (AIS) care conțin localizările transponderelor de la bordul navei. Această operațiune s-a efectuat folosind un flux de lucru inovator pentru analiza volumelor mari de date dezvoltat de EMODnet Human Activities.

Mările europene sunt un nod important de trafic maritim. Pentru amenajarea spațiului maritim (de exemplu, pentru parcurile eoliene offshore și pentru cablurile și conductele submarine) și pentru evaluarea impactului activităților umane (de exemplu, pescuit, construcții offshore) asupra ecosistemelor marine, este esențial să se dețină informații privind circulația navelor. Această hartă prezintă circulația maritimă pe mările europene în 2021 pentru următoarele tipuri de nave: ambarcațiuni de agrement. Densitatea navelor este exprimată prin numărul de ore pe lună pe care le petrec navele în fiecare kilometru pătrat. Harta a fost calculată pe baza unui set amplu de date din mesaje ale sistemului de identificare automată (AIS) care conțin localizările transponderelor de la bordul navei. Această operațiune s-a efectuat folosind un flux de lucru inovator pentru analiza volumelor mari de date dezvoltat de EMODnet Human Activities.

Mările europene sunt un nod important de trafic maritim. Pentru amenajarea spațiului maritim (de exemplu, pentru parcurile eoliene offshore și pentru cablurile și conductele submarine) și pentru evaluarea impactului activităților umane (de exemplu, pescuit, construcții offshore) asupra ecosistemelor marine, este esențial să se dețină informații privind circulația navelor. Această hartă prezintă circulația maritimă pe mările europene în 2021 pentru următoarele tipuri de nave: ambarcațiuni de mare viteză. Densitatea navelor este exprimată prin numărul de ore pe lună pe care le petrec navele în fiecare kilometru pătrat. Harta a fost calculată pe baza unui set amplu de date din mesaje ale sistemului de identificare automată (AIS) care conțin localizările transponderelor de la bordul navei. Această operațiune s-a efectuat folosind un flux de lucru inovator pentru analiza volumelor mari de date dezvoltat de EMODnet Human Activities.

Mările europene sunt un nod important de trafic maritim. Pentru amenajarea spațiului maritim (de exemplu, pentru parcurile eoliene offshore și pentru cablurile și conductele submarine) și pentru evaluarea impactului activităților umane (de exemplu, pescuit, construcții offshore) asupra ecosistemelor marine, este esențial să se dețină informații privind circulația navelor. Această hartă prezintă circulația maritimă pe mările europene în 2021 pentru următoarele tipuri de nave: dragare sau operațiuni submarine. Densitatea navelor este exprimată prin numărul de ore pe lună pe care le petrec navele în fiecare kilometru pătrat. Harta a fost calculată pe baza unui set amplu de date din mesaje ale sistemului de identificare automată (AIS) care conțin localizările transponderelor de la bordul navei. Această operațiune s-a efectuat folosind un flux de lucru inovator pentru analiza volumelor mari de date dezvoltat de EMODnet Human Activities.

Mările europene sunt un nod important de trafic maritim. Pentru amenajarea spațiului maritim (de exemplu, pentru parcurile eoliene offshore și pentru cablurile și conductele submarine) și pentru evaluarea impactului activităților umane (de exemplu, pescuit, construcții offshore) asupra ecosistemelor marine, este esențial să se dețină informații privind circulația navelor. Această hartă prezintă circulația maritimă pe mările europene în 2021 pentru următoarele tipuri de nave: militare și ale forțelor de ordine. Densitatea navelor este exprimată prin numărul de ore pe lună pe care le petrec navele în fiecare kilometru pătrat. Harta a fost calculată pe baza unui set amplu de date din mesaje ale sistemului de identificare automată (AIS) care conțin localizările transponderelor de la bordul navei. Această operațiune s-a efectuat folosind un flux de lucru inovator pentru analiza volumelor mari de date dezvoltat de EMODnet Human Activities.

Mările europene sunt un nod important de trafic maritim. Pentru amenajarea spațiului maritim (de exemplu, pentru parcurile eoliene offshore și pentru cablurile și conductele submarine) și pentru evaluarea impactului activităților umane (de exemplu, pescuit, construcții offshore) asupra ecosistemelor marine, este esențial să se dețină informații privind circulația navelor. Această hartă prezintă circulația maritimă pe mările europene în 2021 pentru următoarele tipuri de nave: nave de marfă. Densitatea navelor este exprimată prin numărul de ore pe lună pe care le petrec navele în fiecare kilometru pătrat. Harta a fost calculată pe baza unui set amplu de date din mesaje ale sistemului de identificare automată (AIS) care conțin localizările transponderelor de la bordul navei. Această operațiune s-a efectuat folosind un flux de lucru inovator pentru analiza volumelor mari de date dezvoltat de EMODnet Human Activities.

Mările europene sunt un nod important de trafic maritim. Pentru amenajarea spațiului maritim (de exemplu, pentru parcurile eoliene offshore și pentru cablurile și conductele submarine) și pentru evaluarea impactului activităților umane (de exemplu, pescuit, construcții offshore) asupra ecosistemelor marine, este esențial să se dețină informații privind circulația navelor. Această hartă prezintă circulația maritimă pe mările europene în 2021 pentru următoarele tipuri de nave: nave de pasageri. Densitatea navelor este exprimată prin numărul de ore pe lună pe care le petrec navele în fiecare kilometru pătrat. Harta a fost calculată pe baza unui set amplu de date din mesaje ale sistemului de identificare automată (AIS) care conțin localizările transponderelor de la bordul navei. Această operațiune s-a efectuat folosind un flux de lucru inovator pentru analiza volumelor mari de date dezvoltat de EMODnet Human Activities.

Mările europene sunt un nod important de trafic maritim. Pentru amenajarea spațiului maritim (de exemplu, pentru parcurile eoliene offshore și pentru cablurile și conductele submarine) și pentru evaluarea impactului activităților umane (de exemplu, pescuit, construcții offshore) asupra ecosistemelor marine, este esențial să se dețină informații privind circulația navelor. Această hartă prezintă circulația maritimă pe mările europene în 2021 pentru următoarele tipuri de nave: navigație. Densitatea navelor este exprimată prin numărul de ore pe lună pe care le petrec navele în fiecare kilometru pătrat. Harta a fost calculată pe baza unui set amplu de date din mesaje ale sistemului de identificare automată (AIS) care conțin localizările transponderelor de la bordul navei. Această operațiune s-a efectuat folosind un flux de lucru inovator pentru analiza volumelor mari de date dezvoltat de EMODnet Human Activities.

Mările europene sunt un nod important de trafic maritim. Pentru amenajarea spațiului maritim (de exemplu, pentru parcurile eoliene offshore și pentru cablurile și conductele submarine) și pentru evaluarea impactului activităților umane (de exemplu, pescuit, construcții offshore) asupra ecosistemelor marine, este esențial să se dețină informații privind circulația navelor. Această hartă prezintă circulația maritimă pe mările europene în 2021 pentru următoarele tipuri de nave: pescuit. Densitatea navelor este exprimată prin numărul de ore pe lună pe care le petrec navele în fiecare kilometru pătrat. Harta a fost calculată pe baza unui set amplu de date din mesaje ale sistemului de identificare automată (AIS) care conțin localizările transponderelor de la bordul navei. Această operațiune s-a efectuat folosind un flux de lucru inovator pentru analiza volumelor mari de date dezvoltat de EMODnet Human Activities.

Mările europene sunt un nod important de trafic maritim. Pentru amenajarea spațiului maritim (de exemplu, pentru parcurile eoliene offshore și pentru cablurile și conductele submarine) și pentru evaluarea impactului activităților umane (de exemplu, pescuit, construcții offshore) asupra ecosistemelor marine, este esențial să se dețină informații privind circulația navelor. Această hartă prezintă circulația maritimă pe mările europene în 2021 pentru următoarele tipuri de nave: petroliere. Densitatea navelor este exprimată prin numărul de ore pe lună pe care le petrec navele în fiecare kilometru pătrat. Harta a fost calculată pe baza unui set amplu de date din mesaje ale sistemului de identificare automată (AIS) care conțin localizările transponderelor de la bordul navei. Această operațiune s-a efectuat folosind un flux de lucru inovator pentru analiza volumelor mari de date dezvoltat de EMODnet Human Activities.

Mările europene sunt un nod important de trafic maritim. Pentru amenajarea spațiului maritim (de exemplu, pentru parcurile eoliene offshore și pentru cablurile și conductele submarine) și pentru evaluarea impactului activităților umane (de exemplu, pescuit, construcții offshore) asupra ecosistemelor marine, este esențial să se dețină informații privind circulația navelor. Această hartă prezintă circulația maritimă pe mările europene în 2021 pentru următoarele tipuri de nave: remorchere. Densitatea navelor este exprimată prin numărul de ore pe lună pe care le petrec navele în fiecare kilometru pătrat. Harta a fost calculată pe baza unui set amplu de date din mesaje ale sistemului de identificare automată (AIS) care conțin localizările transponderelor de la bordul navei. Această operațiune s-a efectuat folosind un flux de lucru inovator pentru analiza volumelor mari de date dezvoltat de EMODnet Human Activities.

Mările europene sunt un nod important de trafic maritim. Pentru amenajarea spațiului maritim (de exemplu, pentru parcurile eoliene offshore și pentru cablurile și conductele submarine) și pentru evaluarea impactului activităților umane (de exemplu, pescuit, construcții offshore) asupra ecosistemelor marine, este esențial să se dețină informații privind circulația navelor. Această hartă prezintă circulația maritimă pe mările europene în 2021 pentru următoarele tipuri de nave: servicii. Densitatea navelor este exprimată prin numărul de ore pe lună pe care le petrec navele în fiecare kilometru pătrat. Harta a fost calculată pe baza unui set amplu de date din mesaje ale sistemului de identificare automată (AIS) care conțin localizările transponderelor de la bordul navei. Această operațiune s-a efectuat folosind un flux de lucru inovator pentru analiza volumelor mari de date dezvoltat de EMODnet Human Activities.

Mările europene sunt un nod important de trafic maritim. Pentru amenajarea spațiului maritim (de exemplu, pentru parcurile eoliene offshore și pentru cablurile și conductele submarine) și pentru evaluarea impactului activităților umane (de exemplu, pescuit, construcții offshore) asupra ecosistemelor marine, este esențial să se dețină informații privind circulația navelor. Această hartă prezintă circulația maritimă pe mările europene în 2021 pentru următoarele tipuri de nave: necunoscute. Densitatea navelor este exprimată prin numărul de ore pe lună pe care le petrec navele în fiecare kilometru pătrat. Harta a fost calculată pe baza unui set amplu de date din mesaje ale sistemului de identificare automată (AIS) care conțin localizările transponderelor de la bordul navei. Această operațiune s-a efectuat folosind un flux de lucru inovator pentru analiza volumelor mari de date dezvoltat de EMODnet Human Activities.

Mările europene sunt un nod important de trafic maritim. Pentru amenajarea spațiului maritim (de exemplu, pentru parcurile eoliene offshore și pentru cablurile și conductele submarine) și pentru evaluarea impactului activităților umane (de exemplu, pescuit, construcții offshore) asupra ecosistemelor marine, este esențial să se dețină informații privind circulația navelor. Această hartă prezintă traficul maritim pe mările europene în 2021. Densitatea navelor este exprimată prin numărul de ore pe lună pe care le petrec navele în fiecare kilometru pătrat. Harta a fost calculată pe baza unui set amplu de date din mesaje ale sistemului de identificare automată (AIS) care conțin localizările transponderelor de la bordul navei. Această operațiune s-a efectuat folosind un flux de lucru inovator pentru analiza volumelor mari de date dezvoltat de EMODnet Human Activities. Harta arată principalele rute de transport, zonele de pescuit și șantierele de construcții offshore. De asemenea, Atlasul european al mărilor conține hărți privind densitatea navelor pentru fiecare tip de navă (de exemplu, de marfă, de pescuit, de dragare și de operațiuni submarine și altele), permițându-vă să vedeți unde se desfășoară aceste activități diferite.

MarineTraffic.com - Mările europene sunt un nod important al traficului maritim. Pentru amenajarea spațiului maritim (de exemplu, pentru parcurile eoliene offshore și pentru cablurile și conductele submarine) și pentru evaluarea impactului activităților umane (de exemplu, pescuit, construcții offshore) asupra ecosistemelor marine, este esențial să se dețină informații privind circulația navelor. Această hartă prezintă date acumulate colectate privind pozițiile navelor, pentru a permite crearea de hărți de densitate, astfel încât oricine să își poată face o imagine cu privire la cele mai circulate rute maritime de pe glob.

Porturile Europei sunt puncte de intrare vitale, care fac legătura dintre coridoarele de transport și restul lumii. 74% din mărfurile care intră înEuropa sau o părăsesc sunt transportate pe mare. Dar porturile nu sunt utile doar pentru transportul mărfurilor; ele constituie și noduri energetice pentru energia convențională și din surse regenerabile. În plus, porturile creează locuri de muncă și, conform estimărilor, 400 de milioane de călători se îmbarcă și debarcă în porturile europene în fiecare an. Această hartă prezintă porturile europene menționate în Lista de coduri a ONU pentru localizarea activităților de comerț și de transport.

Porturile Europei sunt puncte de intrare vitale, care fac legătura dintre coridoarele de transport și restul lumii. 74% din mărfurile care intră înEuropa sau o părăsesc sunt transportate pe mare. Dar porturile nu sunt utile doar pentru transportul mărfurilor; ele constituie și noduri energetice pentru energia convențională și din surse regenerabile. În plus, porturile creează locuri de muncă și, conform estimărilor, 400 de milioane de călători se îmbarcă și debarcă în porturile europene în fiecare an. Această hartă include amplasarea principalelor porturi din UE. Ea este realizată prin agregarea și armonizarea seturilor de date furnizate EUROSTAT de către porturi din statele membre ale UE, din Regatul Unit și din Norvegia.

Porturile Europei sunt puncte de intrare vitale, care fac legătura dintre coridoarele de transport și restul lumii. Conform estimărilor, 400 de milioane de călători se îmbarcă și debarcă în porturile europene în fiecare an. Această hartă prezintă traficul de călători în principalele porturi ale UE. Datele sunt raportate în mii de călători (cu excepția celor din navele de croazieră), în funcție de direcție și de tipul de circulație.

Porturile Europei sunt puncte de intrare vitale, care fac legătura dintre coridoarele de transport și restul lumii. 74% din mărfurile care intră înEuropa sau o părăsesc sunt transportate pe mare. Această hartă prezintă traficul de mărfuri în principalele porturi ale UE. Datele sunt raportate în mii de tone, în funcție de tipul de marfă și de direcție.

Porturile Europei sunt puncte de intrare vitale, care fac legătura dintre coridoarele de transport și restul lumii. 74% din mărfurile care intră înEuropa sau o părăsesc sunt transportate pe mare. Dar porturile nu sunt utile doar pentru transportul mărfurilor; ele constituie și noduri energetice pentru energia convențională și din surse regenerabile. În plus, porturile creează locuri de muncă și, conform estimărilor, 400 de milioane de călători se îmbarcă și debarcă în porturile europene în fiecare an. Această hartă prezintă circulația navelor în principalele porturi ale UE.

Această hartă prezintă rețelele transeuropene de energie electrică (TEN-E). Strategia privind rețelele transeuropene de energie (TEN-E) pune accentul pe interconectarea infrastructurii energetice din statele membre ale UE. Aceste rețele sunt fundamentale pentru atingerea obiectivelor generale ale Uniunii Europene în materie de politică energetică, sporind competitivitatea pe piața energiei electrice și a gazelor, consolidând securitatea furnizării și protejând mediul înconjurător.

Această hartă prezintă toate rutele internaționale regulate importante de feriboturi și toate rutele naționale de feriboturi care prezintă o importanță majoră pentru conectarea rețelei rutiere sau feroviare naționale.

Porturile Europei sunt puncte de intrare vitale, care fac legătura dintre coridoarele de transport și restul lumii. Conform estimărilor, 400 de milioane de călători se îmbarcă și debarcă în porturile europene în fiecare an. Această hartă prezintă traficul de călători, în funcție de port.

Porturile Europei sunt puncte de intrare vitale, care fac legătura dintre coridoarele de transport și restul lumii. 74% din mărfurile care intră înEuropa sau o părăsesc sunt transportate pe mare. Această hartă prezintă greutatea brută totală* a mărfurilor transportate în și din fiecare port. (*Greutatea brută a mărfurilor include ambalajele și vehiculul în care sunt transportate mărfurile)

Această hartă arată evoluția numărului de mașini înmatriculate la 1 000 de locuitori în orașele și în municipiile de la malul mării. Indicatorul este calculat pe baza datelor variabile colectate de Sistemul Statistic European; au fost colectate date privind orașele europene pentru a contribui la îmbunătățirea calității vieții urbane. Indicatorul sprijină schimbul de experiență între orașele europene; contribuie la identificarea de bune practici; facilitează standardizarea la nivel european și furnizează informații privind dinamica orașelor și a împrejurimilor acestora.

Forumul internațional al acvariilor - Această hartă prezintă peste 100 de acvarii publice din Europa, menționate de Forumul internațional al acvariilor (IAF) pentru Europa. O vizită la acvariu este întotdeauna o experiență memorabilă. Printre informațiile pe care le puteți afla acolo se numără povești despre navigatori, fiziologia animalelor marine, aspecte ecologice privind diferitele habitate marine și importanța unor mări curate.

Patrimoniul maritim european - Această hartă prezintă principalele muzee maritime europene, inclusiv pe cele cuprinse în Patrimoniul maritim european. Muzeele maritime europene oferă experiențe unice de descoperire a istoriei maritime. Ele se asigură că obiectele și navele antice și istorice sunt păstrate în condiții optime și sunt accesibile în scopuri generale, pentru studiul academic și pentru educația publicului.

Turismul este un factor important al economiei în regiunile de coastă, dar poate, de asemenea, afecta negativ comunitățile și ecosistemele costiere. Pentru a evalua aceste efecte și a asigura o gestionare durabilă a turismului de coastă, trebuie urmărită evoluția turismului de-a lungul diferitelor coaste europene. O modalitate de a face acest lucru constă în a măsura numărul de nopți pe care le petrec persoanele în unități de cazare turistică în regiunile de coastă. Această hartă prezintă numărul de nopți petrecute în unități de cazare turistică în funcție de zonele de coastă/necostiere (începând cu anul 2012). Mai multe informații

Această hartă prezintă modificările anuale (procentuale) ale numărului de paturi disponibile în hoteluri, spații similare și în toate celelalte spații de cazare colectivă (precum campingurile), per kilometru pătrat, în perioada 1990-2011.

Turismul este un factor important al economiei în regiunile de coastă, dar poate, de asemenea, afecta negativ comunitățile și ecosistemele costiere. Pentru a evalua aceste efecte și a asigura o gestionare durabilă a turismului de coastă, trebuie urmărită evoluția turismului de-a lungul diferitelor coaste europene. O modalitate de a face acest lucru constă în a măsura numărul de unități de cazare, de camere și de locuri de dormit din regiunile de coastă. Această hartă prezintă numărul de unități de cazare, de camere și de locuri de dormit în funcție de zonele de coastă/necostiere (începând cu anul 2012). Mai multe informații

UNESCO - Pe această hartă veți găsi amplasarea siturilor maritime și costiere din cadrul patrimoniului mondial UNESCO, pe care le puteți vizita în Europa și în întreaga lume. Acolo puteți afla informații istorice și puteți călători înapoi în timp, pentru a înțelege societățile din perspectivă culturală, socială, economică și de mediu, precum și pentru a aprecia bogăția moștenirii pe care ne-au lăsat-o. Aceste situri care fac parte din patrimoniul mondial sunt considerate de Comitetul pentru patrimoniul mondial ca având o valoare universală deosebită.

Această hartă oferă o prezentare generală a calității apei pentru scăldat (de exemplu, excelentă, bună, suficientă și slabă) de-a lungul coastelor europene. Ea prezintă o compilație a datelor pentru perioada 1990-2022, raportate de statele membre (UE-28) și puse la dispoziția publicului de Agenția Europeană de Mediu.

Această hartă arată abundența Acartia, o specie de copepode (zooplancton), în apele europene, pe timpul iernii. Datele privind abundența au fost colectate cu ajutorul dispozitivului de înregistrare continuă a planctonului (CPR). Copepodele sunt un tip de zooplancton, crustacee planctonice înrudite cu creveții și crabii. Aceste mici crustacee sunt de regulă membrii dominanți ai zooplanctonului și reprezintă hrana principală a peștilor mici.

Această hartă arată abundența Acartia, o specie de copepode (zooplancton), în apele europene, pe timpul primăverii. Datele privind abundența au fost colectate cu ajutorul dispozitivului de înregistrare continuă a planctonului (CPR). Copepodele sunt un tip de zooplancton, crustacee planctonice înrudite cu creveții și crabii. Aceste mici crustacee sunt de regulă membrii dominanți ai zooplanctonului și reprezintă hrana principală a peștilor mici.

Această hartă arată abundența Acartia, o specie de copepode (zooplancton), în apele europene, pe timpul toamnei. Datele privind abundența au fost colectate cu ajutorul dispozitivului de înregistrare continuă a planctonului (CPR). Copepodele sunt un tip de zooplancton, crustacee planctonice înrudite cu creveții și crabii. Aceste mici crustacee sunt de regulă membrii dominanți ai zooplanctonului și reprezintă hrana principală a peștilor mici.

Această hartă arată abundența Acartia, o specie de copepode (zooplancton), în apele europene, pe timpul verii. Datele privind abundența au fost colectate cu ajutorul dispozitivului de înregistrare continuă a planctonului (CPR). Copepodele sunt un tip de zooplancton, crustacee planctonice înrudite cu creveții și crabii. Aceste mici crustacee sunt de regulă membrii dominanți ai zooplanctonului și reprezintă hrana principală a peștilor mici.

Această hartă arată abundența Calanus finmarchicus, o specie de copepode (zooplancton), în apele europene, pe timpul iernii. Datele privind abundența au fost colectate cu ajutorul dispozitivului de înregistrare continuă a planctonului (CPR). Copepodele sunt un tip de zooplancton, crustacee planctonice înrudite cu creveții și crabii. Aceste mici crustacee sunt de regulă membrii dominanți ai zooplanctonului și reprezintă hrana principală a peștilor mici.

Această hartă arată abundența Calanus finmarchicus, o specie de copepode (zooplancton), în apele europene, pe timpul primăverii. Datele privind abundența au fost colectate cu ajutorul dispozitivului de înregistrare continuă a planctonului (CPR). Copepodele sunt un tip de zooplancton, crustacee planctonice înrudite cu creveții și crabii. Aceste mici crustacee sunt de regulă membrii dominanți ai zooplanctonului și reprezintă hrana principală a peștilor mici.

Această hartă arată abundența Calanus finmarchicus, o specie de copepode (zooplancton), în apele europene, pe timpul toamnei. Datele privind abundența au fost colectate cu ajutorul dispozitivului de înregistrare continuă a planctonului (CPR). Copepodele sunt un tip de zooplancton, crustacee planctonice înrudite cu creveții și crabii. Aceste mici crustacee sunt de regulă membrii dominanți ai zooplanctonului și reprezintă hrana principală a peștilor mici.

Această hartă arată abundența Calanus finmarchicus, o specie de copepode (zooplancton), în apele europene, pe timpul verii. Datele privind abundența au fost colectate cu ajutorul dispozitivului de înregistrare continuă a planctonului (CPR). Copepodele sunt un tip de zooplancton, crustacee planctonice înrudite cu creveții și crabii. Aceste mici crustacee sunt de regulă membrii dominanți ai zooplanctonului și reprezintă hrana principală a peștilor mici.

Această hartă arată abundența Temora longicornis, o specie de copepode (zooplancton), în apele europene, pe timpul iernii. Datele privind abundența au fost colectate cu ajutorul dispozitivului de înregistrare continuă a planctonului (CPR). Copepodele sunt un tip de zooplancton, crustacee planctonice înrudite cu creveții și crabii. Aceste mici crustacee sunt de regulă membrii dominanți ai zooplanctonului și reprezintă hrana principală a peștilor mici.

Această hartă arată abundența Temora longicornis, o specie de copepode (zooplancton), în apele europene, pe timpul primăverii. Datele privind abundența au fost colectate cu ajutorul dispozitivului de înregistrare continuă a planctonului (CPR). Copepodele sunt un tip de zooplancton, crustacee planctonice înrudite cu creveții și crabii. Aceste mici crustacee sunt de regulă membrii dominanți ai zooplanctonului și reprezintă hrana principală a peștilor mici.

Această hartă arată abundența Temora longicornis, o specie de copepode (zooplancton), în apele europene, pe timpul toamnei. Datele privind abundența au fost colectate cu ajutorul dispozitivului de înregistrare continuă a planctonului (CPR). Copepodele sunt un tip de zooplancton, crustacee planctonice înrudite cu creveții și crabii. Aceste mici crustacee sunt de regulă membrii dominanți ai zooplanctonului și reprezintă hrana principală a peștilor mici.

Această hartă arată abundența Temora longicornis, o specie de copepode (zooplancton), în apele europene, pe timpul verii. Datele privind abundența au fost colectate cu ajutorul dispozitivului de înregistrare continuă a planctonului (CPR). Copepodele sunt un tip de zooplancton, crustacee planctonice înrudite cu creveții și crabii. Aceste mici crustacee sunt de regulă membrii dominanți ai zooplanctonului și reprezintă hrana principală a peștilor mici.

Această hartă arată observările păsărilor marine disponibile în baza de date a Sistemului european de informații biogeografice privind oceanele (EurOBIS). Nodul european al Sistemului internațional de informații biogeografice privind oceanele (OBIS) publică date privind distribuția speciilor marine, colectate în apele marine europene sau de cercetători europeni în afara apelor marine europene.

Această hartă arată numărul de specii și de observări per regiune marină, pe baza informațiilor colectate de Sistemul european de informații biogeografice privind oceanele (EurOBIS). Nodul european al Sistemului internațional de informații biogeografice privind oceanele (OBIS) publică date privind distribuția speciilor marine, colectate în apele marine europene sau de cercetători europeni în afara apelor marine europene.